Lovitură de teatru în bătălia purtată de magnaţii Ioan şi Viorel Micula cu Statul Român! După ce în decembrie 2019 Ministerul Finanțelor le-a plătit despăgubirile imense dispuse de Tribunalul de Arbitraj din Washington, în sumă de 395 milioane euro, acum vrea să le ia banii înapoi.
Fiscul a şi declanşat procedura de executare silită a grupului European Food&Drinks, pentru recuperarea sumei achitate, în valoare totală de 1,2 miliarde lei, dar procedura a fost suspendată provizoriu de Judecătoria Beiuş, unde milionarii au deschis un proces pentru anularea executării.
BIHOREANUL vă prezintă întreaga poveste a războiului pentru bani purtat de aproape două decenii de frații Micula cu statul, care, iată, nu dă semne că se termină...
Investitori cu facilităţi
Odiseea a început în anii ’90, când guvernul condus de Nicolae Văcăroiu a oferit facilități pe 10 ani investitorilor în zonele desemnate ca fiind defavorizate. Potrivit OG 27/1996 şi 24/1998, firmele din asemenea zone beneficiau de o serie de avantaje: deducerea cheltuielilor de investiţii din impozitul pe profit timp de 5 ani de la începerea investiţiei, restituirea şi chiar scutirea de la plata taxelor vamale şi a TVA pentru maşinile, utilajele și instalaţiile cumpărate pentru începerea producţiei. Al doilea act normativ (din timpul guvernului Radu Vasile) îi scutea până şi de plata impozitului pe profit pe durata de existenţă a zonei defavorizate.
La vremea respectivă, fraţii Ioan şi Viorel Micula se aflau deja în România. S-au întors în 1991 din Suedia, unde emigraseră la finele anilor ’80, şi s-au lansat în afaceri. Au început cu importuri de bere, apoi au „acaparat” case, hoteluri, terenuri şi foste întreprinderi de stat în toată ţara, pe sume derizorii, în câţiva ani „imperiul” Micula crescând la peste 30 de societăţi, inclusiv cu capital mixt româno-suedez. Pentru a beneficia de ajutoarele de stat, magnaţii şi-au mutat „cartierul general” în fosta zonă minieră Ştei-Nucet, declarată între timp defavorizată, unde au ridicat, pe rând, fabrici de băuturi alcoolice (Sudrigiu), răcoritoare (Rieni) şi de alimente (Ştei).
Gata cu înlesnirile
Problemele au apărut în 2004, când România, aflată în proces de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană, a schimbat legislaţia privind ajutorul de stat şi a anulat facilitățile din zonele defavorizate. Urmarea? Magnaţii şi firmele care au investit în aceste zone - European Drinks, Rieni Drinks, Scandic Distilleries, Transilvania General Import Export, West Leasing, European Food, Starmill, Multipack - au dat în judecată Statul Român.
S-au adresat, aşa cum prevedea Tratatul româno-suedez încheiat între timp, în 2002, Tribunalului arbitral din Washington, denumit oficial Centrul Internaţional pentru soluţionarea litigiilor privind investiţiile (ICSID), instituţie de arbitraj înfiinţată în 1966 printr-o convenţie încheiată la Washington între 152 de ţări, pentru soluţionarea litigiilor şi concilierea juridică între investitorii internaţionali şi state.
Iniţial, gemenii au pretins restabilirea stimulentelor ce fuseseră anulate, însă ulterior au revenit, cerând să li se plătească despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de revocarea ajutoarelor care, în opinia lor, „ar fi trebuit menţinute până la 1 aprilie 2009”.
Statul, în executare silită
După un proces îndelungat, în 2013 ICSID a decis că fraţii Micula aveau dreptate şi le-a acordat despăgubiri de aproximativ 178 milioane euro pentru „revocarea facilităților pentru materiile prime și costul sporit al zahărului care a urmat, pentru creșterea costului altor materii prime, pentru pierderea capacității de stocare a zahărului la prețuri mai mici, pentru pierderea de profit care rezultă din vânzările de produse finite care nu au fost realizate”.
Avocaţii magnaţilor au şi pornit executarea silită a statului, care în scurt timp le-a plătit 124 milioane euro, într-un cont blocat până la un verdict al Comisiei Europene, după care s-a oprit şi a deschis un șir lung de procese de contestare a executării, suspendări și anulări. Motivul? În 2014, când România a informat despre plată Comisia - organ administrativ al UE, care printre altele monitorizează punerea în aplicare a normelor europene în statele membre -, Bruxelles-ul a văzut acest lucru drept un ajutor de stat ilegal și a cerut recuperarea sumei...
Un nou proces
Statul român ar fi avut posibilitatea să atace decizia Comisiei la Tribunalul European, dar n-a făcut-o, căci aceasta îi dădea motiv să nu mai plătească. Decizia a fost contestată, în schimb, de Ioan şi Viorel Micula, respectiv de grupul European Food&Drinks, iar pe 18 iunie 2019 aceștia au primit câştig de cauză, Tribunalul desfiinţând decizia CE, despre care a arătat că „a făcut uz retroactiv de competențele sale pentru fapte care erau anterioare aderării României la UE la 1 ianuarie 2007”.
Prin urmare, la 6 decembrie 2019 fraţii Micula au forțat și au obținut instituirea de sechestre pe conturile companiilor de stat Romatsa, Nuclearelectrica şi Conpet, pentru a obține banii. O săptămână mai târziu, Guvernul Orban a stins datoria, plătind, pe lângă cei 178 milioane euro iniţiali, încă 217 milioane euro ca dobânzi şi penalităţi adunate din 2013 până la zi. O sumă uriaşă care, după cum arăta premierul atunci, a şi dus la depășirea țintei de deficit bugetar pentru anul 2019.
Executare la executare
Povestea s-ar fi terminat aici dacă CE nu ar fi sesizat Curtea de Justiţie a UE (CJUE), care pe 25 ianuarie 2022 a anulat hotărârea Tribunalului UE şi a dispus rejudecarea cazului, arătând în esenţă că instanţa a făcut o eroare atunci când a contestat competența Comisiei de a analiza, „în lumina dreptului ajutoarelor de stat, despăgubirea plătită unor investitori suedezi de către România în executarea unei hotărâri arbitrale” şi, în plus, a analizat un singur motiv din cele 8 invocate în favoarea lor de reclamanţi. „Prin urmare, se cere analizarea tuturor argumentelor”, scrie în Hotărârea CJUE.
Urmarea a fost că, în acest an, la începutul lunii aprilie, în totală discreție, deși e vorba de o miză financiară uriașă, ANAF a decis executarea silită a magnaţilor Ioan şi Viorel Micula și a grupului European Food&Drinks. „În vederea punerii în aplicare a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 25 ianuarie 2022, au fost demarate măsuri de executare silită pentru recuperarea sumelor datorate către bugetul de stat în cazul Micula”, se arată într-o informare succintă transmisă BIHOREANULUI de Biroul de presă al Ministerului Finanţelor, la solicitarea ziarului de a explica baza legală a procedurii declanşate.
Documentul confirmă că Ministerul Finanţelor a achitat în total 914.212.282,24 lei către fraţii Micula, sumă care a stins în totalitate „obligaţiile din hotărârea arbitrală din 11 decembrie 2013” (a ICSID).
„Va mai dura ani buni”
De teama unui blocaj, fraţii Micula au deschis la Judecătoria Beiuş două procese: unul pentru suspendarea provizorie a executării silite, în celălalt contestând procedura şi cerând suspendarea acesteia până la o hotărâre definitivă.
Primul litigiu l-a câştigat, după cum spune Ciprian Popa, unul dintre juriștii grupului European Drinks&Food care au susţinut cauza companiilor în procesele de la Beiuş. „Instanţa a dispus suspendarea provizorie a executării silite. Ministerul Finanţelor nu a prezentat, încă, argumentele care au stat la baza emiterii titlului executoriu”, a declarat Popa, apreciind că demersul „este ciudat” în condiţiile în care instanţele europene discută dacă decizia CE este validă sau nu.
„Chiar dacă se va stabili că e în regulă, nu înseamnă că poate să întoarcă o hotărâre judecătorească definitivă. Acest lucru contravine Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Nu a mai existat în istorie o situaţie în care despăgubirile acordate printr-o hotărâre definitivă dată de o astfel de instanţă să fie considerate ajutor de stat. Ajutorul e un cadou, despăgubirea acoperă o pierdere, sunt două lucruri diferite”, spune juristul, convins că, indiferent de finalul procesului de la Bruxelles, banii plătiţi de Statul Român vor rămâne buni plătiți. „Noi considerăm că banii care s-au dat printr-o hotărâre definitivă şi imposibil de modificat nu mai pot fi restituiţi. Statul Român va constata, probabil, că decizia Comisiei UE nu se poate pune în aplicare. Există legislaţie în acest sens şi există precedent”.
Prin urmare, e clar că, oricât ar mai dura procesele şi oricare va fi finalitatea lor, magnaţii bihoreni nu sunt dispuşi să înapoieze sutele de milioane de euro primite. E un drept câştigat şi, în fond, ce se dă nu se mai ia, probabil că și-n Suedia la fel ca-n România...
STATUL CÂŞTIGĂ
Alt proces, aceiaşi împricinaţi
Încurajați de primul demers, Ioan şi Viorel Micula au mai declanşat un proces de arbitraj la Centrul Internaţional pentru soluţionarea litigiilor privind investiţiile (ICSID) și în 2014, cerând despăgubiri de 9 miliarde lei (aproximativ 2 miliarde euro) Statului Român, pe care îl acuză că nu a luat suficiente măsuri ca să stopeze comerţul ilicit cu băuturi alcoolice, care în opinia lor depăşea la vremea respectivă 85% din piaţă, în condiţiile în care ei făcuseră investiţii semnificative şi erau unii dintre cei mai importanţi plătitori de taxe şi accize la nivel național.
În martie 2020, Tribunalul arbitral a respins cererea fraților Micula, constatând că „România s-a angajat în eforturi serioase și vizibile pentru a își aplica legile privind impozitarea în legătură cu alcoolul” și „a arătat că are un mecanism complex pentru aplicarea legilor sale, o strategie prin care se asigură aplicarea în mod eficient din perspectiva costurilor și o structură de executare atât la nivel de gospodărie individuală, cât și la nivel de producător industrial, implicând ANAF, Vama și Direcția Generală Antifraudă”.
Hotărârea a rămas definitivă pe 4 ianuarie 2022, când fraţii Micula au fost obligaţi să achite României peste 4,63 milioane euro, reprezentând 75% din cheltuilelile de judecată.
INGINERII
Investiţii „pe hârtie”
Fraţii Ioan şi Viorel Micula au beneficiat din plin de facilităţile oferite de Statul Român investitorilor din zonele defavorizate, ba chiar ar fi abuzat de ele, după cum a dezvăluit BIHOREANUL în 2004 (facsimil), citând un raport de control al ANAF. Documentul arăta că unele firme au declarat investiţii care în realitate reprezentau doar majorări ale valorii mijloacelor fixe, detaliu ascuns cu complicitatea edililor din zonă. Deşi obligaţi să certifice investiţiile la faţa locului, aceştia semnau „ca primarul” pentru ca societăţile magnaţilor să obţină ajutoarele, oferindu-le şi Hotărâri de Consilii Locale măsluite, un astfel de act fiind descoperit chiar de reporterii BIHOREANULUI.
În plus, inspectorii Fiscului au constatat atunci şi că între unele firme din grup au avut loc tranzacţii fictive de utilaje, cu scopul de a obţine returnarea TVA şi, cu banii astfel obținuți, să-şi achite datoriile către stat. Raportul a ajuns atunci inclusiv în atenţia Inspectoratului General al Poliţiei Române, care a pornit cercetări pentru evaziune fiscală, dar până în prezent nu a făcut publice rezultatele anchetei.
