În cor pentru Bihor: Regionalizare, cu centrul la Oradea!

Omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car. Aşa că politicienii bihoreni s-au reunit joia trecută pentru a discuta chestiunea regionalizării înainte ca aceasta să fie pusă în dezbatere sau chiar decisă de liderii de la Bucureşti.

Miza a fost, deocamdată, formarea unui "front" comun pentru ca Oradea să fie declarată centru de regiune, nu să rămână, cum e de câţiva ani, la periferia unei regiuni dominate de Cluj, în care se alege doar cu firimituri. Care sunt, însă, şansele şi argumentele bihorenilor, de vreme ce premierul Victor Ponta vrea să menţină actualele regiuni, iar fiecare partid are câte o variantă proprie de regionalizare? Infime...

Câte pălării, atâtea idei

Tema regionalizării a fost lansată în 2011 de Traian Băsescu, nemulţumit că cele 8 regiuni de dezvoltare economică înfiinţate în 2004 pentru absorbţia fondurilor UE sunt ineficiente. Ca urmare, Băsescu propunea desfiinţarea tuturor celor 41 judeţe şi înlocuirea lor cu 12 regiuni administrative, care să cumuleze atribuţiile consiliilor judeţene şi să elaboreze proiecte mai ample decât cele de interes strict judeţean.

Tot în 2011, UDMR a avansat altă variantă: judeţele să rămână cum sunt, iar pe lângă ele să existe 16 regiuni de dezvoltare, fără atribuţii administrative, ipoteză în care Oradea ar fi centrul unei regiuni formate din Bihor, Sălaj şi Satu Mare. Proiectul UDMR a fost însă ignorat, întrucât consfinţea o regiune "secuiască", formată din Harghita, Covasna şi Mureş.

În chestiune a intervenit anul acesta şi premierul Victor Ponta, motivând că România trebuie să fie pregătită pentru viitorul exerciţiu financiar al UE, 2014-2020, când Uniunea va finanţa preponderent proiecte regionale. Ca urmare, a spus Ponta, dată fiind presiunea timpului, cel mai potrivit ar fi ca actualele regiuni de dezvoltare să fie transformate în regiuni administrative, care să preia atât din atribuţiile judeţelor, cât şi din cele ale Guvernului, şi să fie conduse de Consilii Regionale formate din reprezentanţii Consiliilor Judeţene. În această variantă, Bihorul ar rămâne în regiunea Nord-Vest, cu centrul la Cluj, alături de Bistriţa Năsăud, Maramureş, Sălaj, Satu Mare şi, fireşte, Cluj.

Declaraţie pentru Oradea

Cum o asemenea regionalizare ar micşora şansele de dezvoltare a Bihorului, deputatul UDMR Cseke Attila i-a reunit joia trecută la aceeaşi masă pe toţi şefii partidelor parlamentare, alături de conducerea CJ şi a Primăriei Oradea, precum şi pe o parte din senatorii şi deputaţii aleşi în decembrie, invitându-i să susţină principiul ca Oradea să fie centru regional, indiferent de delimitarea şi componenţa viitoarelor regiuni.

Iniţiativa s-a concretizat prin semnarea unui document anume pregătit, intitulat "Declaratio ut Varadinum fiat Centrum Regionis" (în traducere din latină, "Declaraţie ca Oradea să fie centru regional). Invocând "interesul legitim al judeţului Bihor şi municipiului Oradea de a deveni centru regional de dezvoltare şi centru regional administrativ", semnatarii s-au angajat să susţină acest obiectiv "în cadrul tuturor dezbaterilor, fie ele tehnice sau politice, ce vor avea loc în mandatul parlamentar 2012-2016".

Documentul a fost semnat pe loc de şefii formaţiunilor parlamentare (PNL - Cornel Popa, PSD - Ioan Mang, UDMR - Alexandru Kiss, PDL - Gavrilă Ghilea, PPDD - Ioan Lascău), de reprezentanţii CJ şi ai Primăriei, de senatorii şi deputaţii prezenţi (Rozalia Biro, Valeriu Boeriu, Cristian Bodea, Szabo Odon, Florica Cherecheş, Gheorghe Bogdan, Liviu Laza Matiuţa şi Cseke Attila), urmând ca ceilalţi parlamentari, absenţi din diferite motive, să-l iscălească ulterior.

Cenuşăresele Clujului

Declaraţia n-ar însemna decât enunţul unei ambiţii fără acoperire dacă unii semnatari nu şi-ar fi prezentat argumente solide în susţinerea ei. Primul a fost Cseke Attila, care a atenţionat că potrivit normelor UE regionalizarea trebuie să ţină cont în primul rând de criterii geografice. Or, sub acest aspect, regiunea Nord-Vest e singura care încalcă recomandările, incluzând judeţe despărţite de munţi.

Pe de altă parte, Cseke a afirmat că "în jurul judeţului Cluj, care este centrul acestei regiuni, s-a produs deja o deşertificare economică". Astfel, dacă în 1995 Bihorul contribuia la PIB-ul României cu 108% din media regiunii, în 2011 contribuţia sa, deci şi forţa economică, a scăzut la 103% din media regiunii. La fel, dacă în 1995 Sălajul avea o contribuţie de 94% din media regiunii, în 2011 a scăzut la 85%, Satu Mare a scăzut de la 93% în 1995 la 78% în 2011, şi doar Clujul s-a dezvoltat, contribuind în 2011 la PIB cu 140% faţă de 116% în 1995. Concluzia? "În actuala formă, dezvoltarea se concentrează exclusiv pe Cluj, deşi scopul regiunilor trebuia să fie reducerea decalajelor dintre regiuni şi a decalajului dintre judeţele ce compun regiunile", a spus Cseke (foto).

Pe de altă parte, a mai arătat el, Bihorul e îndreptăţit să fie centru regional cu atât mai mult cu cât contribuţia sa la PIB o depăşeşte pe cea a unor judeţe care deja sunt centre regionale. "Bihorul dă cu 31% mai mult la bugetul statului decât Doljul (n.r. - centrul Olteniei) şi cu 32% mai mult decât Iaşi (centrul Moldovei). Şi atunci de ce n-ar fi Oradea centru?", a conchis Cseke.

Pentru echilibru

Pe de altă parte, preşedintele PNL şi al CJ Bihor, Cornel Popa (foto), a anunţat că a elaborat un plan de regionalizare propriu, pe care l-a şi remis celorlalţi omologi din ţară, în vederea promovării la nivelul partidului, dar şi al Uniunii Consiliilor Judeţene din România, Parlamentului şi Guvernului.

"Este cel mai echilibrat, pentru că ţine cont de reţeaua de drumuri, de ponderea economică, de existenţa universităţilor, de numărul locuitorilor şi de suprafeţele fiecărei regiuni", a pledat Popa în favoarea variantei sale, conform căreia România ar avea nu 12 regiuni, cum voia PDL, nici 16, cum propune UDMR, dar nici 8, cum pregăteşte Ponta, ci 10 regiuni care "respectă şi argumentele geografice, şi pe cele istorice, şi nici nu ar duce la enclavizări etnice".

Cele 10 regiuni, întinse pe câte 20-22.000 kilometri pătraţi şi având câte 1,7-2,2 milioane locuitori, ar fi Crişana (centrul la Oradea, formată din Bihor, Sălaj, Satu Mare şi Maramureş), Transilvania (sediul la Cluj-Napoca, formată din Cluj, Alba, Bistriţa Năsăud şi Mureş), Moldova Nord (centru Iaşi, plus judeţele Botoşani, Neamţ şi Suceava), Moldova Sud (centru Bacău, plus Vaslui, Vrancea şi Galaţi), Carpatica (centru Braşov, plus Sibiu, Harghita şi Covasna), Banat (centru Timişoara, plus Arad, Hunedoara şi Caraş Severin), Oltenia (centru Craiova, plus Dolj, Olt, Mehedinţi, Gorj şi Vâlcea), Muntenia (centru Piteşti, formată din Argeş, Dâmboviţa, Tulcea şi Giurgiu), Bucureşti (sediul în Capitală, plus judeţele Prahova şi Ilfov) şi Dunărea de Jos (centru Constanţa, plus Teleorman, Ialomiţa şi Călăraşi).

PSD, strâns cu uşa

Întrucât nu se putea opune propunerii ca Oradea să fie centru regional, dar nici să promită că se va împotrivi planului lui Ponta, şeful PSD Bihor Ioan Mang a avut o atitudine rezervată, justificată prin faptul că Oradea nu îndeplineşte condiţiile premierului. Or, în viziunea acestuia, centre pot fi doar municipiile care au dezvoltate infrastructura administrativă (sedii de instituţii regionale şi curţi de apel), de comunicaţii (rutiere, feroviare şi aeroportuare), de educaţie, cultură şi sport (universităţi, săli de expoziţii şi stadioane mari), precum şi de sănătate (spitale regionale şi mono-specializate).

Mang a afirmat că Oradea şi Bihorul sunt înapoiate din cauza foştilor primari (nominalizându-l ca vinovat pe Petru Filip, care "a închis oraşul pentru investitori") şi foştilor preşedinţi de CJ (cu aluzie la Radu Ţîrle, care nu a reuşit transformarea Aeroportului orădean într-unul internaţional). "Nu avem decât o Universitate acreditată internaţional", a spus Mang, adăugând că în aceste condiţii politicienii bihoreni ar trebui să urmărească nu atât instituirea municipiului ca centru regional, cât lărgirea atribuţiilor administraţiilor locale.

"Eu aş milita mai degrabă ca regiunile să aibă putere doar în ce priveşte dezvoltarea regională, iar judeţele şi municipiile să aibă mai multă putere administrativă", a spus şeful PSD, precizând că se angajează totuşi "să încercăm să aducem capitala regiunii la Oradea, iar dacă nu vom putea, să încercăm cel puţin să facem ca regiunea să aibă în conducere un reprezentant al judeţului Bihor". Variantă şi modestă, şi cu totul incertă...

Uniţi, dar separaţi

În ce priveşte celelalte partide parlamentare, cum acestea nu au niciun proiect propriu privind regionalizarea, reprezentanţilor PDL şi PPDD nu le-a rămas decât să aprobe iniţiativa lui Cseke, să-şi manifeste opinia că varianta lui Popa e cea mai echilibrată şi să promită că vor susţine stabilirea Oradiei ca centru de regiune. Asta nu înseamnă, însă, că sunt convinşi de şansele de reuşită, preşedintele PDL Bihor, Gavrilă Ghilea (foto), neascunzându-şi scepticismul în condiţiile în care premierul pare să fi luat deja o decizie, pe care şi-o poate impune atât în Guvern, cât şi în USL. "Va fi complicat să schimbăm această decizie", a spus, sec, Ghilea.

La fel de precaut s-a arătat şi senatorul PNL Valeriu Boeriu, care a remarcat cât de greu le va fi politicienilor bihoreni să susţină interesele Oradiei de vreme ce fiecare partid are o altă variantă de regionalizare. "Dacă UDMR vrea regiuni cu trei judeţe, iar noi cu patru judeţe şi PDL cu cinci, şansele sunt aproape nule", a "cobit" Boeriu.

Aşa că, până la urmă, şansele de impunere a Oradiei se arată nu foarte mari, şi cel mai sănătos lucru ar fi, cum a punctat deputatul UDMR Szabo Odon, să nu se facă nicio regionalizare decât să se facă una care ne-ar afecta pe 15-20 de ani de acum încolo. Nu de alta, dar "nici Ungaria nu are regiuni, şi totuşi este mult peste România la absorbţia fondurilor europene". Semn că poate nici nu regionalizarea este "buba", ci pur şi simplu birocraţia. Care, paradoxal, riscă să fie, odată cu înfiinţarea regiunilor, singura care se va dezvolta cu certitudine...

ISTORIE
De la modelul URSS la cel UE

Organizarea modernă a României datează din 1925, când comitatele Transilvaniei şi ţinuturile Basarabiei au fost împărţite, ca în vechiul Regat, în judeţe. Pe lângă Consilii Judeţene, cu preşedinţi aleşi, acestea aveau prefecţi numiţi de Guvern, fiind împărţite în plase organizate în jurul oraşelor şi comunelor mari, conduse de pretori.

În 1950, judeţele au fost înlocuite cu 28 de regiuni (inclusiv Regiunea Autonomă Maghiară, cu centrul la Târgu-Mureş), împărţite în raioane şi conduse de prim-secretarii Partidului Comunist. Regiunea Bihor a fost redenumită regiunea Oradea în 1952, iar în 1960 rebotezată Crişana, cuprinzând o parte din nordul judeţului Arad, o parte din Sălaj şi câteva comune din sudul judeţului Satu Mare.

Regiunile au dăinuit până în 1968, când s-au creat 39 de judeţe, la care în 1981 s-au adăugat judeţul Ialomiţa şi Sectorul Agricol Ilfov, ridicat la rang de judeţ după ‘89. Motivul revenirii? Regiunile erau prea mari, iar resursele distribuite discreţionar, judeţul Arad, de pildă, fiind frânat fiindcă în regiunea Banat grosul banilor mergea la Timiş.

Cele 8 regiuni de dezvoltare economică create în 2004 pentru absorbţia fondurilor europene sunt şi ele ineficiente, pentru că în fiecare există poli dominanţi (în Nord-Vest este Clujul) care captează resurse mai multe decât celelalte judeţe, mai ales când au reprezentanţi care îi favorizează în Guvernul central (cum a fost, în acest caz, Emil Boc).

ALBA-NEAGRA
Ieri degeaba, azi musai

Invocată de preşedintele Traian Băsescu ca o condiţie obligatorie fără de care România nu ar mai putea primi fonduri UE, regionalizarea nu a fost explicată în detaliu, niciun politician nearătând, concret şi cu argumente juridice şi economice, care vor fi avantajele modificărilor şi care pot fi riscurile în cazul în care acestea nu vor avea loc.

Anul trecut, de pildă, Ioan Mang, care acum susţine necesitatea împărţirii în 8 regiuni, declara cu tărie că: "Este o mare minciună că nu vom mai primi fonduri europene dacă nu facem reorganizare administrativă. Nicăieri în documentele de aderare la UE nu scrie că avem obligaţia de a schimba organizarea administrativ-teritorială".

Tot atunci, preşedintele executiv al UDMR Bihor, Szabo Odon, afirma că nu judeţele împiedică absorbţia de fonduri europene, ci ministerele. "În România majoritatea fondurilor UE au fost accesate în cadrul POR (n.r. - Programele Operaţionale Regionale), iar contractele au fost semnate prin colaborarea dintre judeţe. Nu judeţele sunt problema", spunea Szabo, adăugând că "problema" era la Guvern, deoarece ministerele nu au fost capabile să acceseze fondurile din POS (Programele Operaţionale Sectoriale).

De aceeaşi părere era şi primarul Oradiei, Ilie Bolojan, care declara despre regionalizare: "Am crezut că este o tâmpenie care se va termina relativ repede. Am crezut că este unul dintre baloanele specifice politicii româneşti care dau de lucru moderatorilor TV". Primarul desfiinţa logic argumentele invocate pe atunci de premierul Emil Boc în favoarea regionalizării, şi anume debirocratizarea şi stimularea absorbţiei de fonduri. "Nimeni nu împiedică Guvernul să-şi debirocratizeze structurile, dacă doreşte", spunea Bolojan, adăugând că prin strămutarea factorului de decizie de la Prefectura Bihor la centrul de regiune din Cluj aparatul birocratic va deveni şi mai lent: "Nu o să ne mai ducem la domnul Ghilea la Prefectură pentru avizul de legalitate pentru proiecte şi să rezolvăm treaba în 10 minute, ci la Cluj, până unde doar drumul îţi ia 2 ore şi jumătate!".