Printr-un drept la replică trimis redacției BIHOREANUL, Fejes Rudolf Anzelm, abate și prepozit-prelat ad vitam al Prepoziturii Ordinului Canonic Premonstratens „Sfântul Ștefan Primul Martir” din Oradea, a ținut să răspundă ultimelor declarații făcute de primarul Florin Birta pe marginea scandalului declanșat de intenția municipalității de a evacua o parte din imobilul ocupat de Ordin, pentru a demara reabilitarea întregului ansamblu din care face parte Colegiul Național Mihai Eminescu.
După cum se știe, la cererea Primăriei Oradea, executorul judecătoresc Gheorghe Moza a demarat procedura de evacuare silită a abatelui Fejes Rudolf Anzelm din cele cinci încăperi pe care le ocupă în clădirea lipită de Biserica Maica Îndurerată, folosite ca sacristie și casă parohială.
Așa cum BIHOREANUL a mai scris, Primăria Oradea a câştigat în justiţie clădirea Colegiului Naţional Mihai Eminescu, cea mai mare cu destinaţie şcolară din oraş, în 2014. Conflictul dintre părţi a reizbucnit în vara anului trecut, când Primăria a trebuit să probeze în faţa finanţatorului dreptul de proprietate şi faptul că poate pune la dispoziţia constructorului întreaga clădire a colegiului.
„Realitatea este inversă”
Cea mai nouă acuză a abatelui Fejes este cea privind refuzul Primăriei de a avea o întâlnire instituțională cu reprezentantul Ordinului, în condițiile în care primarul Florin Birta și directorii săi au declarat în repetate rânduri că ar fi depus numeroase diligențe pentru o întâlnire, lovindu-se însă de refuzul abatelui. La rândul său, Fejes Rudolf Anzelm susține că a trimis adrese și emailuri Primărie, fără însă a primi răspuns, și atașează recipisele acestor mesaje.
„Articolul afirmă, de asemenea, că domnul primar „n-a reușit să aibă nicio întâlnire” și că ar fi încercat „inclusiv cu domnul Böcskei, episcopul romano-catolic”, sugerând astfel că lipsa dialogului mi-ar fi imputabilă. Faptic și verificabil, realitatea este inversă. Eu am cerut în mod repetat întâlnirea corectă, instituțională și verificabilă, nu „discuții de imagine”. De trei ori am solicitat domnului primar să vină la fața locului, să vadă configurația spațiilor, să discutăm cu actele pe masă și să consemnăm în scris limitele exacte ale oricărei intervenții; aceste solicitări sunt depuse prin registratură și sunt dovedite prin numerele de înregistrare pe care le anexez. Ulterior am depus, tot prin registratură, cerere de audiență de urgență și solicitare de constatare la fața locului, cu obiect determinat: fixarea în scris a limitelor titlului invocat, a limitelor cererii creditorului și a efectelor asupra lăcașului de cult și asupra domus religiosa. Această formă de dialog, registratură, răspuns motivat, constatare în teren, consemnare scrisă, este singura care poate preveni depășirile și abuzul prin fapt împlinit; prin urmare, a prezenta public „lipsa întâlnirii” ca pe o culpă a mea este fals”, arată prelatul.
Fejes respinge, în cadrul documentului, tot soiul de aserțiuni care sau nu apar în articol, sau nu aparțin redacției, cum ar fi aceea că el ar fi afirmat teza unui conflict interetnic sau că tot el ar fost cel care ar fi „scos oamenii în stradă” ori ar fi orchestrat manifestarea publică de lunea trecută, din ziua în care era programată prima evacuare, când circa 100 de enoriași s-au adunat în sprijinul său.
De asemenea, se referă la detalii legate de recunoașterea Ordinului Premonstratens, care nu este pusă în discuție, și aduce tangențial vorba și de conflictul juridic între municipalitate și ordin pe seama proprietății asupra imobilului, care a fost tranșată definitiv de justiție în favoarea orașului.
Nu e vorba de o persoană și de o „situație locativă”
Pe de altă parte, însă, liderul Ordinului Premonstratens respinge ferm ideea lansată de edili că ar fi vorba doar de „câteva spații” ale colegiului, că prin „evacuarea abatelui” se rezolvă practic situația, și că biserica ar rămâne neatinsă, arătând că acțiunea Primăriei atinge, de fapt, un spațiu sacru al bisericii.
„Exact aici este falsul care trebuie corectat, punctual și verificabil. Mai întâi, formularea „evacuare din câteva spații ale Colegiului” și eticheta mediatică „evacuarea abatelui” induc publicului ideea că executarea ar fi o chestiune simplă, locativă, și că ar privi doar o persoană. În realitate, hotărârea executorie invocată produce efecte numai între părțile din dosar și numai în limitele exacte ale cererii; nu este o autorizație generală și nu poate fi folosită ca instrument pentru a obține, în teren, efecte asupra unei instituții distincte, cu personalitate juridică proprie, asupra sediului ei canonic și asupra funcționării ei. Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens din Promontoriul Oradea (Váradhegyfok) este persoană juridică de cult, separată de persoana mea”, arată abatele Fejes.
„Apoi, afirmația repetată în articol potrivit căreia „procedura de evacuare vizează exclusiv spațiile din clădirea liceului” și că „nimeni nu intenționează să atingă biserica” este falsă prin premisă și falsă prin efect. Premisa falsă este că biserica ar fi o clădire separată, „din vecinătatea” colegiului, iar spațiile vizate ar fi „în liceu”. În realitate, biserica premonstratensă și anexele ei formează un ansamblu unitar, monastic, iar ceea ce este prezentat public drept „câteva spații ale colegiului” sunt, în fapt, spații din corpul bisericii și din funcționarea ei liturgică și monastică... Sacristia nu este „o cameră a unei școli”, ci un spațiu liturgic obligatoriu al bisericii, fără de care slujirea nu poate funcționa normal. Într-o biserică romano-catolică monastică, cum este biserica premonstratensă, biserica nu se termină la „naos și altar”; ea include spațiile de serviciu liturgic și circuitul intern necesar celebrării. Iar eu locuiesc tocmai în aceste spații de serviciu ale corpului bisericii, în zona funcțională a unei biserici-mănăstire, nu într-o instituție de învățământ... A pretinde public că „nu se atinge biserica”, dar a evacua sacristia și spațiile de funcționare din corpul bisericii, înseamnă să spui una și să faci alta: în fapt, se atinge biserica, pentru că se lovește în funcționarea ei”, precizează replica.
Nu școala adăpostește Ordinul, ci Ordinul școala
Fejes Rudolf Anzelm pune invers decât autoritățile și accentul pe marginea preponderenței bisericii sau a școlii în „economia” imobilului de pe strada Roman Ciorogariu.
„Nu este adevărat nici că „biserica rămâne neatinsă” fiindcă, în anumite zone, instituția școlară a fost introdusă în ansamblul bisericii, inclusiv la nivel superior. Cu alte cuvinte, nu „mănăstirea stă într-un liceu”, ci liceul a ajuns să ocupe părți din ansamblul monastic. Aici este esența manipulării: se spune „evacuăm din liceu” ca să pară o simplă chestiune de școală, deși în realitate se evacuează din spații care aparțin corpului bisericii și funcțiunii monastice, adică tocmai din ceea ce se pretinde public că „nu se atinge”. În același timp, trebuie spus răspicat: mănăstirea și Prepozitura nu sunt „câteva încăperi”. Nu există o mănăstire care să fie redusă la „câteva camere” ca într-un internat; iar ideea aceasta este deformată și ofensatoare față de realitatea juridică și instituțională. Nu este „școala care are un ordin călugăresc”, ci invers: Ordinul a avut școala lui; mănăstirea nu este anexă a unei instituții școlare, ci instituția monastică este temelia istorică și juridică a ansamblului. Prepozitura are personalitate juridică proprie, recunoscută oficial, iar această recunoaștere nu este „o poveste”, ci este consemnată în acte ale statului și în atestări ecleziastice”.
Abatele consideră că „o autoritate locală nu are competența să trateze o instituție de cult ca pe un simplu obiect administrativ și, cu atât mai puțin, nu poate folosi o procedură construită împotriva unei persoane fizice ca să producă efecte asupra unei persoane juridice de cult și asupra funcționării ei” și cataloghează drept „premisă falsă, repetată prin insinuări” faptul că el ar fi un soi de intrus care ocupă niște spații „ale Colegiului Mihai Eminescu”. „Eu nu locuiesc într-un liceu, ci în casa religioasă a Prepoziturii, domus religiosa, sediul canonic și funcțional al unei persoane juridice de cult”.
Nu se creează drepturi reale „prin beton”
Totodată, canonicul condamnă ideea că necesitatea de a implementa proiectul european de reabilitare a liceului trebuie să treacă peste „disconfortul” presupus de afectarea spațiilor folosite de ordinul călugăresc.
„Articolul împinge în mod constant ideea că proiectul european de „aproximativ 100 milioane de lei” ar face evacuarea „inevitabilă” și ar închide discuția juridică, citând: „Colegiul Național «Mihai Eminescu» urmează să fie reabilitat printr-un proiect european…” și „Primăria a trebuit să dovedească… că deține dreptul deplin de proprietate…”. Această retorică transmite publicului o teză falsă: că investiția și urgența administrativă ar transforma automat o dispută de drept într-un fapt consumat. Dreptul nu permite așa ceva. Investiția nu ține loc de titlu și nu lărgește limitele titlului executoriu; a cheltui bani publici nu creează drepturi reale „prin beton”. Dacă se împinge intervenția în teren ca fapt împlinit pe baza urgenței proiectului, riscul este transferat asupra contribuabililor și se creează un precedent periculos, în care „proiectul” devine paravan pentru depășirea limitelor legale”, arată documentul.
Finalul scrisorii abatelui Fejes estre următorul: „Quod aedificatum est in Christo - ceea ce a fost zidit în Cristos - nu se dărâmă prin formule convenabile, nici prin hotărâri administrative, nici prin articole de presă. Iar ultimul cuvânt nu va aparține nici primarului, nici prefectului, nici redacției, ci Aceluia căruia Îi aparțin puterea, clădirile și sufletele”.
Citiți mai jos documentul integral al abatelui Fejes Rudolf Anzelm:
LIPSĂ DE TACT
Întâi evacuăm, apoi discutăm
BIHOREANUL s-a referit de mai multe ori la scandalul iscat de dorința Primăriei Oradea a a-l evacua din spațiu pe abatele Fejes Rudolf Anzelm. Ziarul a criticat superficialitatea și lipsa de tact a edililor în relație cu o instituție bisericească, prin faptul că, după ce a amânat 11 ani să clarifice situația anexelor din vecinătatea Colegiului Eminescu și a bisericii Ordinului Premonstratens, a ales să recurgă la forță, sub presiunea implementării proiectului de reabilitare, finanțat din fonduri europene.
La jumătatea anului trecut, Primăria l-a somat pe conducătorul Ordinului Premonstratens din Oradea, sub apelativul „domnule” și cu referire la „situația locativă” a sa, să evacueze încăperile pe care le ocupă, pentru ca în final să își arate „disponibilitatea pentru dialog” și dorința de a găsi „o soluție amiabilă”.
BIHOREANUL a solicitat Primăriei să lămurească dacă și în ce fel a răspuns adreselor pe care abatele Fejes susține că le-a trimis municipalității.