Regina Maria, "Mama răniţilor", are o statuie în Piaţa Ferdinand. Crema judeţului, membri marcanţi ai Casei Regale, armată cât a mai rămas în Oradea, public numeros şi generos au dorit să onoreze evenimentul. În sfârşit, avem o statuie frumoasă care încearcă să înnoade firul rupt brutal al istoriei oraşului.
Astfel de evenimente nu puteau fi imaginate acum 20 de ani. Pe acel amplasament era un monument al soldatului sovietic, la picioarele căruia generali tip Moş Teacă, apevişti cu ficatul mărit şi indivizi îndobitociţi de comunism încă depuneau coroane. Iar bietul revoluţionar Lucian Kovacs, care le-a rupt jerbele protestând împotriva sfidării faţă de victimele comunismului, a încasat o bătaie zdravănă de la "oameni de bine".
Deşi armata se făcuse de ruşine prin prestaţia de la Revoluţie, generalii care au câştigat războiul cu culesul porumbului şi care au scurmat pământul în căutarea duşmanului camuflat în sfeclă au decis să rescrie istoria. Ca nu cumva Regele Ferdinand să fie repus în Piaţa Unirii, unde îi era locul, marii purtători de epoleţi şi vipuşcă au înjghebat un Mihai Viteazul rămas pe stoc de la vreo ceremonie contramandată de Revoluţie, au pus pe soclu nişte faianţă tip grup sanitar şi s-au pus pe sfinţit, spre ciuda Monarhiei.
Eu cred, însă, că există loc şi pentru Mihai Viteazul, şi pentru Regele Ferdinand, şi pentru alte mari personalităţi ale neamului. Iar acum lucrurile pot să intre pe făgaşul lor normal, pentru că a trecut vremea cazonilor şi a indvizilor taraţi de prea multe seceri şi ciocane.