Desfășurarea dublei campanii electorale, pentru Președinție și pentru Parlament, ar trebui să dea de gândit atât celor care trăiesc din politică, cât și celor al căror trai este determinat de politică. Adică tuturor.
Unul dintre fenomenele notabile din această perioadă este ascensiunea acelui curent suveranist care a fost mediatizat, deci oarecum legitimat - AUR. După ce, cu mâna judecătorilor CCR numiți de PSD și de UDMR, Diana Șoșoacă a fost exclusă din cursa pentru Președinție, nu s-a mai auzit nici de ea, nici de SOS. Rămas singur pe scenă, AUR a strâns cam tot ce era de strâns din tabăra celor cărora nu le place Europa și în general Occidentul, chit că acestuia îi aparținem și îl putem corecta, nu părăsi. Cum natura are oroare de vid, ce-au pierdut SOS și Șoșoacă au câștigat George Simion și AUR.
Se impune, prin urmare, întrebarea dacă este productiv să barezi administrativ, nu natural, adică politic, astfel de curente, împingându-le în ilegalitate, poate încurajându-le la acțiuni subterane, chiar subversive, sau e mai puțin nesănătos ca ele să rămână la lumină, barem să poată fi urmărite. În subsidiar, mai e de remarcat ceva, tot din această zonă: stingerea altor partide de aceeași factură, dar ignorate de televiziuni și slabe pe internet, cum ar fi Partidul Patrioților Poporului Român al orădeanului Mihai Lasca, despre care, probabil, nici fondatorul nu pariază că intră în Parlament. Cum ar veni, exiști numai în măsura în care existența îți este constatată.
A doua lecție: întărirea AUR se datorează faptului că liderul său, George Simion, un personaj nu din cale afară de carismatic, a avut totuși bunul-simț comun de a merge acolo unde sunt voturile - între oameni. De a fi, fizic, în mijlocul lor, zi de zi, nemaivorbind de adresările țintite pe rețele. Simion a făcut-o cu consecvență, și nu de azi, de ieri. S-a dus prin sate, prin orășele și în orașele mari.
A fost chiar singurul lider de partid care a ajuns inclusiv în Oradea - orașul premierului dorit de șefii PSD, USR și PNL! - ca să le vorbească oamenilor, într-un miting electoral. Și peste tot a încercat să fie pe înțelesul lor. E adevărat, nu a purtat povara vreunei funcții în stat, deci a avut timp berechet și nicio constrângere în a vorbi responsabil. Uneori a fost scandalos, ultragiant, dar slobod, liber.
De asta crește curentul suveranist, populist și extremist, pentru că doar exponenții lui urmează „agenda străzii” și fac efortul măcar de a părea că vor să înțeleagă ce îi preocupă pe conaționali. În schimb, nici liderul celuilalt partid anti-sistem, USR, nici cei ai partidelor-sistem, PNL și PSD, nu au exersat decât dialoguri superficiale (cazul lui Ciolacu) ori stridente (Lasconi), deci nu mai puțin neconvingătoare, sau monologuri terne până la moartea pasiunii (Ciucă).
Dacă politicienii vor stărui să evite masele, să fugă de dezbateri, să rămână doar la nucleele dure, în propriile bule, la un moment dat acestea se vor sparge și vor dispărea. Așadar, înapoi la oameni!