La cele 100 proiecte aflate în derulare, primarul Bolojan vrea să mai implementeze încă 172, dacă tot a reuşit să rezolve accesarea banilor de la UE. Practic, în felul acesta, în 2020 Bihorul are pe rol 273 lucrări, pentru că vine şi Consiliul Judeţean cu o investiţie. Mă gândesc că au de gând să termine terminalul neterminat, care trebuia terminat cu doi ani în urmă.
Aşa cum ştiu capacităţile administraţiei de a gestiona lucrările şi modul de a se mobiliza al firmelor de construcţii, nu vom scăpa de deranj mai devreme de doi-trei ani. Dar goana după fondurile europene are justificarea ei. La cum arată acum UE, n-ar fi exclus să dispară nu doar fondurile de coeziune, ci chiar întreaga construcţie europeană. În plus, s-au prins şi alţii că-i avantajos să accesezi fonduri şi e bătaie pe bani.
IIie Bolojan se comportă de parcă urmează să plece din Oradea. Judeţul e prea neinteresant pentru el şi ar fi şi culmea să râvnească la conducerea unei instituţii care, în viziunea sa, trebuie desfiinţată. Iar la Primărie, ca să fie sigur că urmaşul său nu se va plictisi, i-a dat o temă de casă pe care nu ştiu dacă respectivul o va putea rezolva într-un singur mandat.
Totuşi, cred că cel mai mare deranj pentru Oradea nu sunt şantierele şi circulaţia greoaie, ci momentul în care va trebui să facem investiţii exclusiv pe banii noştri. Vor urma cincinale de linişte asurzitoare.