Veste proastă pentru orădeni: Termoficare, care abia a înlocuit producția de energie termică pe bază de cărbuni cu cea pe gaz, mult mai puțin poluantă și mai eficientă, va trebui să plătească o sumă enormă pentru a-și cumpăra așa numitele certificate verzi, care îi dau dreptul să polueze. În cazul în care cele 60 de milioane lei necesare nu vor fi date de Guvern (din banii tuturor românilor), nota de plată o vor achita orădenii fie direct, prin inevitabila scumpire a gigacaloriei, fie indirect, prin subvenționarea de către Primărie (ceea ce înseamnă că o suportă toți locuitorii orașului, indiferent că sunt sau nu clienți ai Termoficare).
Asta se întâmplă, teoretic, pentru că UE vrea să reducă poluarea taxând-o. Vă dați seama că, dacă Oradea și-ar fi păstrat CET-ul pe cărbune, suma ar fi fost mult mai mare, cum va fi în cazul celorlalte orașe din România care încă se încălzesc pe cărbune.
Practic, însă, se întâmplă și pentru că politicienii noștri, de ieri și de azi, nu vorbesc deloc despre costurile „ecologizării” dorite de UE. Așa că noi, cetățenii, mai interesați de câte un accident rutier decât de noua religie „eco” propovăduită de la Greta Thunberg până la mai-marii din Bruxelles, ne pomenim brusc cu o problemă cât casa. Și nici măcar nu putem nega evidența, că toți simțim cum se încinge planeta și înțelegem că încălzirea globală trebuie încetinită. Dar nu așa!
Problema e că Pactul Verde European (Green Deal) pune în cârca săracilor mai mult decât pot duce. În timp ce nouă, românilor, ne este refuzat un PNRR care să permită folosirea gazelor pentru termoficare, ceea ce înseamnă că vom polua (și, deci, plăti) și mai mult (atât prin arderea cărbunilor, cât și prin defrișarea pădurilor, fapt ce accentuează și mai mult efectele poluării), alte state europene, mult mai bogate, continuă bine-mersi să polueze incomparabil mai cu spor decât România.
Germania, bunăoară, tocmai ce jubilează pentru finalizarea magistralei Nord Stream 2 (construită cu prețul sacrificării Ucrainei în brațele Rusiei, acelei Rusii în care deja în mod tradițional devin șefi pe la Gazprom foștii cancelari și miniștri de Externe nemți). Și tot Germania, care de peste un deceniu declară că face tranziția spre energia verde și vrea interzicerea centralelor atomoelectrice, își păstrează până în 2050 zecile de termocentrale pe cărbune din Renania de Nord – Westfalia, Saxonia, Brandenburg și Saxonia Anhaltină, ba anul acesta a mai deschis una nouă, gigantică, Datteln-4, astfel că 40% din energia proprie e produsă din cărbune.
Nu am menționat aceste informații ca să provoc, Doamne ferește!, atitudini anti-UE, ci pentru a sublinia o anomalie la care suntem indiferenți, dar care ne va arde la buzunare. Și anume că, în timp ce politicienii noștri se ceartă ca chiorii între ei, iar nouă ne scot ochii că avem ba o economie wow, ba un PNRR ca Biblia de bun, nu îndrăznesc nici măcar o negociere care să ne ușureze și ieftinească tranziția spre paradisiaca Europă verde. Și asta o să ne coste aspru.