Cunoscut profesor de limba germană, ecologist şi, mai nou, poet al naturii, orădeanul Orlando Balaş îşi lansează cea de-a şaptea carte: „Incomod”, un volum de teatru social, apărut la Editura Brumar.
Cu trei drame inspirate din realitatea imediată şi istoria recentă - Sieg Heil sau Triumful binelui, Lasă-mi aripile! și Noaptea ca hoții -, cartea tratează teme tabu în societatea românească şi devine o „oglindă în care ne putem vedea, ca societate, așa cum sîntem, fără scuze și Photoshop”.
„Se recomandă lectura responsabilă a pieselor, doar cîte una pe zi, deoarece se citesc ușor, dar se digeră greu și pot provoca insomnii”, se arată într-o succintă prezentare a cărţii.
Dacă în recent lansatul volum de versuri „Terra 2.0” se aude vocea subiectivă a autorului, „glasul sufletului” în raport cu natura, în „Incomod” este o abordare obiectivă, care lasă să se audă vocile tuturor părților implicate în acțiune.
„Incomod este reflectarea neînfrumusețată a realității sociale din România și din lume, o reflectare rațională și distanțată, dar nu indiferentă. Este ca privirea unui chirurg care numește boala fără ocolișuri, lăsând la latitudinea pacientului dacă intră sau nu în operație”, se mai arată în descrierea cărţii.
Până când va intra în librării, la fel ca „Terra 2.0”, volumul „Incomod” poate fi comandat pe site-ul Editurii Brumar sau direct la autor, la preţul de 25 de lei. Balaş promite însă că, în curând, va organiza o lansare a ambelor cărţi.
Cartea „Incomod” a fost publicată cu sprijinul financiar al firmei Reifen Trade - Torque Tyres din Oradea, care are o tradiție respectabilă în sprijinirea actelor și instituțiilor de cultură, fiind, de exemplu, unul dintre sponsorii permanenți importanți ai Filarmonicii și Teatrului din oraş.
Noaptea ca hoții
„Am devenit experți în supraviețuirea individuală, în dauna unei dezvoltări comunitare normale. Poate asta a făcut ca noi să cîștigăm supremația, măcar numeric, în acest spațiu. Au venit peste noi goții, slavii, au avut regate. Și au dispărut. Au plecat sau au fost asimilați. Au trăit aici, printre noi, cumanii, pecenegii, popoare războinice. Și au dispărut. Ei nu au știut ce știm noi: Să nu ne pese. Așa am supraviețuit, învățînd că nimic nu contează în afară de interesul nostru personal. Mie să îmi fie bine. Atît. Sîntem doar o aglomerare de indivizi, nu o comunitate. Am învățat atît de bine să închidem ochii la rău, încît a devenit a doua noastră natură. Orbi și surzi am devenit la suferința celui de lîngă noi. Asta a fost arma noastră secretă. Asta ne-a făcut maeștri ai supraviețuirii... Dacă oamenii în general sînt prădătorii supremi, atunci noi, românii, sîntem supraviețuitorii supremi”.