Cu şapte decenii în urmă, după război, Partidul Comunist din România intra în alegeri conştient că singur nu putea prelua puterea. Şi-a fabricat, ca atare, sateliţi precum Partidul Naţional Popular, Frontul Plugarilor, Uniunea Femeilor Democrate, Uniunea Preoţilor Democraţi, Asociaţia Avocaţilor Democraţi, de pe dreapta a rupt o bucată din PNŢ cu ajutorul unei cozi de topor, Anton Alexandrescu, şi una din PNL, prin Gheorghe Tătărescu. Din stânga interbelică şi-a tras de partea sa Partidul Social Democrat, condus ulterior de Ştefan Voitec, până l-a înghiţit de tot, devenind partid unic.
Metoda elaborată în laboratoarele Cominternului a fost practicată şi după 1990, când FSN a inventat PUNR, i-a "splituit" pe liberali inventând un PNL Brătianu Cartof, pe ţărănişti cu PDAR-ul lui Victor Surdu, iar renăscutul Partid Social Democrat al lui Sergiu Cunescu l-a confiscat cu sprijinul lui Alexandru Athanasiu, răsplătit apoi cu funcţie de vicepreşedinte în noul PSD şi cu una de ministru în Guvernul Năstase.
După trei decenii de democraţie post-revoluţionară, actualul PSD continuă să fabrice clone care au misiunea ca în campanie să evolueze distinct, luând voturi şi din dreapta, şi din stânga, pentru ca după alegeri să le verse în aceeaşi tolbă a formaţiunii tutelare. Mişcarea a început imediat după spargerea USL, când Tăriceanu urca treptele Palatului Victoria pentru a-i oferi sprijinul găştii Chiţoiu, nemulţumită de Crin Antonescu, şi cobora ca lider PLR, rebotezat ulterior ALDE, după fuziunea cu "conservatorii" lui Dan Voiculescu şi Daniel Constantin. Anul trecut, în acelaşi registru, a intrat în acţiune şi PRU, iniţiat nu întâmplător de un ex-deputat pesedist, Bogdan Diaconu, şi finanţat la fel de neîntâmplător de un alt amic al lui Ponta, Sebastian Ghiţă.
Cum în Bihor, slavă Domnului, există pace etnică şi excesele naţionaliste nu au căutare, nu cred că PRU va face mulţi purici, chiar dacă are cap de listă un psihiatru renumit. Ca urmare, singura clonă ce contează e ALDE. La locale, de altfel, ALDE a marcat o surpriză consistentă: deşi a ratat intrarea în Consiliul Municipal Oradea, a smuls două locuri de aur în Consiliul Judeţean, dând peste cap toate socotelile PNL: şi-a asigurat o călduţă poziţie de vice, teoretic egală cu cea a PSD, iar împreună cu acest partid a adus UDMR la şefia judeţului.
De data asta, spre deosebire de locale, ecuaţia electorală este complicată de afirmarea USR, aşa că e greu de spus dacă ALDE va hotărî clasamentul în judeţ şi la parlamentare. Uimitor e că, oricât ar fi de limpede că fără pseudo-liberalii lui Bodea PSD nu va dobândi guvernarea, cei "autentici", rămaşi în PNL, nu fac nimic să-i anuleze. Şi nici alegătorul credul, fascinat de aparenţa aristocratică a lui Tăriceanu, nu înţelege că de fapt votează o chinezărie, în spatele căreia originalul este, ca-n jocul cu Matrioska, eternul PSD...