În anul 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie obligatorie prin care a stabilit că instanțele de judecată nu pot înlătura sancțiunea suspendării dreptului de a conduce în materie rutieră atunci când apreciază că fapta există, dar nu este suficient de gravă pentru a justifica o astfel de sancțiune. Decizia a venit după zeci de ani de practică judiciară în care instanțele apreciau în concret gravitatea sancțiunii și înlăturau suspendările care nu se justificau obiectiv.
Exemplul clasic este situația în care doi cetățeni își loveau ușor autoturismele în parcare sau pe aleile dintre blocuri și nu încheiau constatare amiabilă. În această situație, polițistul rutier era obligat să suspende dreptul de a conduce celui care nu acordase prioritate, iar instanța putea înlătura suspendarea dreptului de a conduce a „vinovatului” pentru că nu se justifica în concret să stea câteva luni fără permis.
Prin Decizia din 2021, Înalta Curte a stabilit că, întrucât sancțiunea suspendării are cuantum fix (30, 60, 90 sau 120 de zile), instanța nu poate să o înlăture în nicio situație, pentru că ar contraveni legii. După mai bine de trei ani, în iulie 2024 Curtea Constituțională a validat acest raționament cu o decizie majoritară și o singură opinie separată, decizia fiind publicată însă numai acum, în 2025.
Ca efect al acestei decizii, în continuare instanțele de judecată nu vor putea să înlăture sancțiunea suspendării dreptului de a conduce, decât în situația în care vor anula procesul-verbal de contravenție fie pentru considerente ce țin de nelegala întocmire a acestuia, fie pentru faptul că persoana în cauză nu a comis contravenția imputată.
Chiar dacă, la o primă vedere, cele două decizii ar părea juste și utile în vederea disciplinării traficului, în realitate acestea nu au fundament juridic (ci reprezintă doar un act de voință „politică”) și creează discriminări nejustificate. Aceasta, deoarece în practică posibilitatea înlăturării sancțiunilor disproporționate a rămas valabilă și se aplică în cazul tuturor contravențiilor, cu excepția celor rutiere.
Este de neînțeles de ce instanțele pot înlătura sancțiunea confiscării unor bunuri valoroase sau sancțiunea suspendării activității unui agent economic important dacă apreciază, în concret, că acestea sunt disproporționate față de fapta comisă, însă nu pot înlătura suspendarea permisului de conducere, în cazul unor contravenții rutiere minore!
Să nu uităm, însă, că instanța constituțională își poate reconsidera poziția dacă o altă excepție de neconstituționalitate va fi motivată mai convingător.