Săptămână neagră pentru simpatizanţii PNL. După ce s-au făcut cu greu tovarăşi de drum cu PSD-iştii doar ca să înlăture PDL-ul şi pe Băsescu, iar apoi au înghiţit şi mai greu amiciţia pe care Antonescu a legat-o cu nefrecventabili precum e şi "stăpânul Antenelor", liberalii - singurii supravieţuitori ai unei istorii recente aproape mortale, purtători de papioane autentici cu mult înaintea papiţoilor pedelişti care din socialişti s-au făcut "populari" şi "europeni" peste noapte - s-au trezit colegi de partid, tam-nisam, cu Gigi Becali.
După două-trei zile de behăit pe la televiziuni, timp în care membrii de partid, dar mai ales simpatizanţii, sperau totuşi că domnul Crin nu s-a smintit la cap, "latifundiarul din Pipera" a fost primit în PNL - ce ironie! - într-o dimineaţă în care toate jurnalele tv se deschideau cu o ştire despre "clanul Brătienilor" din nu ştiu care judeţ de prin sud, de la care "oamenii legii" au confiscat maşini furate.
Calculele strategilor de partid zic că Becali, cu extremismul său de dreapta tradiţionalist până la ciobănie, ar putea demantela acuzele cum că PNL s-ar fi înclinat, în USL, spre stânga. Ştiu, de asemenea, că patronul Stelei ar putea fi o contrapondere la alt circar, "domnu' Dan", violetul măsliniu care promite alchimie din rahat pentru tot "poporul".
Şi, totuşi, nicio socoteală de real-politik nu poate şterge ruşinea îndurată de liberali în această săptămână. Şi nu atât pentru trecutul lui Becali, cât pentru elucubraţiile sale de acum (atacul la Tăriceanu şi nevestele sale, de pildă, a fost inacceptabil) şi, mai ales, pentru dezastrul pe care îl poate provoca în viitorul apropiat.
Liberalii, zic şi eu, şi l-au băgat pe dracul în casă. Rasist, misogin, bigot, trecut doar prin şcoala vieţii, fără însă să-şi fi însuşit lecţiile bunei-cuviinţe şi toleranţei, Becali este fix opusul unui liberal. Mai rău - nu doar pentru PNL, ci şi pentru întreaga politică românească şi, în consecinţă, pentru societate - este că, schimbător după cum bate vântul, personajul e necizelabil şi, în consecinţă, incontrolabil. Aşa că singurele necunoscute sunt doar momentul când îi va părăsi pe liberali, câte lături va împrăştia şi pe cine vor acoperi.
O rază de speranţă pentru simpatizanţii dreptei e că nu doar Gigi va candida ca membru PNL, ci şi politicieni autentici precum Tăriceanu ori Vosganian, şi universitari onorabili cum sunt Vlad Nistor ori Daniel Barbu, sau artişti admirabili ca Grigore Leşe.
Pentru liberalii bihoreni, care abia au scăpat de traseişti de genul Octavian Bot, cam asta e singura consolare. Dar, deşi scot în faţă figuri cel puţin rezonabile, dacă nu cumva şi lăudabile, vor avea de dat răspunsuri la o întrebare care le atârnă de "imagine" ca un bolovan de piciorul unui condamnat la înec: de ce, domnule Antonescu, de ce? Cu ce-au greşit alde Bolojan, Cherecheş, Boeriu ori Cupşa să le tai, din start, câteva procente bune?