Pe Cristian Bodea îl ştiu, ca majoritatea colegilor de breaslă, de când eram amândoi cu caş la gură. Pornise ca jurnalist, talentat, iar când s-a băgat în politică şi a început să-şi contrazică şefii şi colegii, fără totuşi a-i invidia, antipatiza, ponegri ori dori pieirea, i-am apreciat buna credinţă. Poate nu e corect pentru unul rămas de partea astalaltă a "baricadei", dar de-a lungul anilor i-am şi ţinut pumnii, sperând că tinerii neatinşi de lăcomie - iar el aşa era şi cred că a rămas - vor înlocui politicienii hârşiţi în rele spre câştigul întregii societăţi.
Când i-am urmărit debutul ca senator, într-un fel de tandem cu experimentatul Valeriu Boeriu, am crezut că învaţă parlamentarism de la unul care, chiar dacă nu l-a practicat spectaculos, măcar şi-a păstrat bunele intenţii, s-a menţinut decent şi nu şi-a pierdut humorul. Am apreciat că a încălcat interdicţiile şefilor, criticând la obiect atât derapajele proaspătului premier PSD-ist Victor Ponta, cât şi prostiile ministrului de Finanţe Daniel Chiţoiu, din propriul partid, dar şi mai mult pentru că, împreună ori separat de Boeriu, a avut iniţiative utile, propunând şi soluţii. Doar pentru că era el tânăr şi celălalt prea vârstnic, plus ambii provinciali şi de la PNL, partid tocmai izgonit în opoziţie, iniţiativa lor de înlocuire a taxei auto (în diversele forme şi denumiri) cu una inclusă în preţul carburanţilor a fost ignorată, deşi fusese cea mai raţională, justă şi suportabilă.
Când a început să fluiere în biserică, tocându-şi mai mult colegii decât adversarii, am presimţit că PNL nu-i va suporta mult indisciplina, iar când a fost excomunicat mi-am dorit un singur lucru, de dragul fostelor noastre tinereţi: doar să nu ajungă un nou Tavi Bot, traseist prin puzderia de partide. Spre cinstea lui, s-a abţinut, cel puţin până acum, alegând un partid "ecologist-liberal", unde s-a remarcat însă mai degrabă tot prin atacurile la foştii colegi (ceea ce, fireşte, e dreptul său), dar mai ales prin halucinantele scenarii despre conspiraţia "serviciilor" şi "străinilor" contra bieţilor noştri politicieni.
Nu le reiau, poate le ştiţi, deoarece omul nostru a ajuns să trăiască mai mult în studiourile Antena 3 şi RTV decât în lumea-lume. Pe scurt, e convins că "armata SRI, armata DNA şi armata SIE" le-au pus gând rău marilor inocenţi din politică, iar personaje ca Iohannis şi Cioloş au fost pregătite în "laboratoarele" oculte ale Occidentului doar pentru a abate Mioriţa din demnul şi triumfătorul ei marş milenar prin istorie.
Acum stau şi mă întreb cum a devenit Cristi Bodea un fel de Pavel Coruţ, dar mai - să mă ierte! - prost, pentru că fostul securist măcar a făcut bani grei din poveştile lui cu bubuli? Până acum, cu toată simpatia, am o singură variantă de răspuns: nimic nu dăunează mai mult sănătăţii şi bunului simţ decât politica făcută prin cotloane şi exhibată la televiziuni. Cât despre "pacientul bihorean", cred că un singur leac l-ar vindeca: să se-ntoarcă între oamenii normali.