Firmele ungureşti au în vestul României o piaţă veche de când lumea. În anii ’80 micul trafic din Ungaria furniza orădenilor ţigări Kent, bomboane Dunakavics şi gumă de mestecat Ragogumi, în anii ’90 comerţul s-a mutat de la botul maşinii în mall-urile din Debreţin, iar din anii 2000 companiile maghiare ţintesc clienţi români indiferent că vând tratamente balneare, cazare, materiale de construcţii sau divertisment.
"Companiile din Ungaria au pus compasul pe hartă şi au tras în jurul sediului un cerc cu o rază de 300 de kilometri. Odată stabilită suprafaţa pieţei naturale, care se întinde şi în România, le-a fost mult mai uşor să stabilească planurile de dezvoltare", spune consultantul în afaceri Stanik Istvan.
Calitate ungurească
Într-o Europă fără graniţe, banul circulă primul. Mall-uri precum Forum din Debreţin, staţiuni ca Hajduszoboszlo şi destinaţii turistice ca Budapesta se promovează masiv în România. Aproape că nu este orădean care să nu fi primit vreodată în poştă pliante cu reclame la magazine din Nyiregyhaza, Debreţin sau Bekescsaba. Şi nu degeaba!
Apărut în comunism, mitul produselor ungureşti calitativ superioare s-a perpetuat ulterior ca obicei de consum, sub forma excursiilor pentru shopping de îmbrăcăminte, alimente, tutun sau pentru petrecerea timpului liber. Forum, de exemplu, îşi face reclamă în România la pizza, băuturi şi cinema. "Încearcă coctailul nostru Supererou acum la un preţ de 350 ft în loc de 790 ft", invită, dintr-un pliant, o cafenea din mall.
Firmele ungureşti ţintesc mult peste piaţa naturală a etnicilor maghiari, aşa că au împânzit vestul României cu reclame în limba română la staţiunile şi centrele comerciale proprii. În estul Ungariei localurile se promovează şi în româneşte, vânzătorii cunosc cel puţin expresii de bază, iar cumpărătorii îşi folosesc cardurile fără deranjul conversiei valutare. "În Debreţin şi Hajduszoboszlo majoritatea pensiunilor au anunţuri cu «Vorbim româneşte!»", spune Stanik Istvan (foto). Iar asta se reflectă în sute de mii de români atraşi în fiecare an pentru a-şi lăsa banii acolo...
Diferenţe culturale
Companiile ungureşti nu doar că atrag români, dar se şi extind pe piaţa din România. Cel mai recent exemplu este clusterul Omnipak al companiei producătoare de ambalaje care şi-a deschis luna trecută filială în Oradea. Asociaţii au înţeles că este mai profitabil să îşi completeze ofertele câştigând împreună clienţi tot mai mari decât să se concureze, pierzând separat contracte tot mai mici.
Noul model de business este superior celui din România, unde producătorii se canibalizează furându-şi unii altora cei mai buni clienţi şi angajaţi. Şi aceasta nu este singura deosebire. "Dacă o firmă românească prinde un contract, trage non-stop să trimită urgent marfa clientului. În Ungaria nu vezi aşa ceva. Se lucrează intensiv 8 ore, după care omul merge acasă la copii", povesteşte consultantul.
Această diferenţă de cultură e determinantă. "Când românul comandă ceva în Ungaria şi este programat abia peste 3 zile, protestează spunând că producătorul nu vrea să-l servească. La rândul său, ungurul îi pune românului eticheta de scandalagiu, pentru că nu-i înţelege supărarea şi aşa se ajuge la conflict", zice Stanik, care prevede, însă, că diferenţele se vor reduce odată cu maturizarea companiilor din România şi deprinderea modului de lucru occidental. Programat şi metodic, nu în salturi şi până la epuizare.
Cucerire la pas
Deschiderea ungurilor faţă de economia de piaţă încă din plin comunism, la sfârşitul anilor ’60, le-a permis antreprenorilor să înveţe din greşeli, să se capitalizeze şi să ia modelul de business al companiilor austriece şi germane. Iar jumătatea de secol de experienţă economică deprinsă în plus le-a permis ulterior să pătrundă mult mai uşor în România.
În agricultură, ferme din Ungaria îşi desfac în mod tradiţional produsele aici profitând de faptul că, subvenţionate masiv, pot vinde mai ieftin, ba chiar şi-au manifestat intenţia de a lua terenuri în arendă. În construcţii, beneficiind de experienţa de acasă, companii precum Kesz Epito ridică aquapark-uri, clădiri de birouri din oţel şi sticlă, clinici şi hoteluri de lux, iar în domeniul energiei regenerabile companii maghiare au investit masiv în parcuri eoliene româneşti până la prăbuşirea pieţei în timpul Guvernului Ponta.
Industriaşii nu doar că vând în România de la rulmenţi până la mase plastice, dar racolează şi forţă de muncă. "Firmele caută muncitori fără calificare pentru lucru la bandă în Ungaria momindu-i că dacă în Parcul Industrial din Oradea sunt plătiţi cu 200 de euro pe lună, acolo pot câştiga 500 de euro", spune reprezentantul unei firme de recrutare. Iar în condiţiile în care grupul german Daimler şi-a programat până în 2018 investiţii de 600 milioane euro pentru extinderea facilităţilor de producţie de la Kecskemet, presiunea pe forţa de muncă va continua să crească...
Turismul, ultima redută...
În vreme ce operatorii de turism din România încă bârjbâie în a valorifica atuurile naturale, ungurii fac bani în ciuda handicapului dat de monotonia pustei. "Agenţiile maghiare vând pachete turistice în care, la 6 zile petrecute în Hajduszoboszlo, a şaptea zi este o vizită la peşterile Farcu, Meziad, Peştera Urşilor sau Padiş din România. Iarna îi duc la Vârtop", spune Răzvan Dumbravă, directorul Agenţiei de Management al Destinaţiei Bihor. Dată fiind distanţa de circa 150 kilometri, cheltuielile de transport ale operatorului sunt minime, turistul nu apucă să îşi cheltuie banii pe coclauri, iar seara este înapoi în hotelul din Ungaria.
În ciuda diferenţei semnificative în ce priveşte experienţa, notorietatea şi promovarea, turismul rămâne deocamdată unul din puţinele domenii în care operatorii autohtoni îşi pot lua, totuşi, revanşa. Culmea, decalajul dat de vechimea pe piaţă a firmelor maghiare poate fi transformat în avantaj. Ridicate în ultimii ani, hoteluri precum luxosul Lotus Therm din Băile Felix, elegantul DoubleTree by Hilton sau modernul Aquapark sunt baza nouă pe care Oradea poate construi oferte mixte de turism balnear şi montan, valorificând avantajele zonei.
"Infrastructura modernă, vecinătatea muntelui şi tarife sensibil egale sunt avantaje pe care se poate construi", spune consultantul în afaceri Octavian Dan. Dar pentru asta trebuie îmbunătăţită calitatea serviciilor, începând de la formularea pachetelor cu oferte după aşteptările vizitatorilor, până la inscripţionarea multilingvă a obiectivelor turistice. Pentru că niciun turist nu vrea să ajungă în situaţia de a nu şti încotro se îndreaptă...
PARTENER STRATEGIC
Piaţă pentru vecini
Conform statisticilor oficiale, în ianuarie 2016 în România activau 2.046 firme cu capital maghiar. Potrivit statisticilor BNR, investiţiile directe ale acestor companii s-au ridicat anul trecut la 838 milioane euro, reprezentând 1,4% din totalul investiţiilor străine directe.
La nivelul anului 2015, valoarea schimburilor comerciale dintre cele două ţări a fost de 7,3 miliarde euro, în creştere cu 2,8% faţă de 2014. Excedentul în comerţul exterior aparţine companiilor maghiare, care au exportat în România de două ori mai mult faţă de cât au vândut românii în ţara vecină. De altfel, România este un partener strategic al ţării vecine, fiind cea de a doua piaţă de desfacere a firmelor maghiare, după cea din Germania.
Printre cele mai mari companii maghiare din România se numără furnizorul de carburanţi Mol, cu o cotă de piaţă de 15%, OTP Bank cu 125 filiale şi producătorul farmaceutic Richter, cu peste 1.700 de angajaţi la nivel naţional.