Există programul de bugetare participativă, în care Primăria dă 100.000 lei pentru punerea în practică a unor idei ce le aparțin orădenilor. Adevărul, însă, este că titlul e impropriu: toate investițiile le putem băga la bugetare participativă, pentru că tot ce se face în urbe se face din banii localnicilor.
Din păcate, punerea în practică a proiectelor a înregistrat întârzieri foarte mari, ceea ce a dus la pierderea încrederii orădenilor în această inițiativă, altminteri foarte bună. M-am uitat să văd ce idei crețe au concetățenii mei și constat că, cu rarisime excepții, mai toate sunt de bun-simț și utile comunității.
Este de domeniul evidenței că la ora actuală Oradea are nevoie de înfrumusețarea și umanizarea betoanelor. Asta se poate face prin culoare și prin verdeață. Cred că Primăria ar face bine ca, acolo unde nu mai ajung banii pentru aceste proiecte, să le preia pe cele „reușite fără loc” și să le ducă la bun sfârșit.
Din ce este actualmente pe piață, mie mi-a plăcut un proiect foarte simpatic care se numește „Oradea 1900”. Artistul plastic Roxana Netea, alias Roxi, își propune să înveselească malul stâng al Crișului, lângă Primărie, cu imagini de la începutul secolului XX. Zidul de apărare împotriva inundațiilor este acum destul de anost și murdărit de șuvoaiele de ploi.
foto: activ.oradea.ro
Sper că genialii de la Direcția pentru Cultură să nu se opună acestui proiect, mai ales că în perioada interbelică pe suprafețele respective erau afișate reclame fără ca cineva să spună că se aduce un afront arhitecturii locale. Eu nu neg necesitatea păstrării specificului zonei, dar Oradea nu poate rămâne un târg auster și plictisitor numai de dragul ca, la o adică, alții să găsească orașul la fel cum l-au părăsit acum 50 de ani.