O veste bună pentru noi şi Inelul Metropolitan. S-a semnat contractul de finanţare a acestei investiţii, iar prin programul Anghel Saligny Guvernul va veni cu o cofinanţare de 40 milioane de euro. Restul banilor urmează a fi puşi de Consiliul Judeţean şi de Primăria Oradea.
Dacă adunăm valoarea proiectelor derulate de Primăria Oradea şi CJ Bihor care se bazează pe fondurile de la Guvern şi de la Uniunea Europeană, sigur avem câteva sute de milioane de euro, bani pe care administraţia locală nu i-ar fi putut avea niciodată din fonduri proprii. Prin urmare, tactica asta de atragere de fonduri de la toate entităţile posibile este corectă.
Din păcate, însă, multe contracte deja gata semnate au şi o clauză suspensivă, adică lucrările se vor derula doar după accesarea banilor. Or, aici este marea problemă. PNNR-ul este de fapt un proiect de ţară prin care Uniunea Europeană ne obligă să facem restructurări şi ajustări de bugete. În caz contrar, adio bani. Iar voi vedeţi ceva ajustări şi restructurări?
Banii alocaţi investiţiilor din fondul Saligny sunt la fel de iluzorii. Într-o ţară care se împrumută cu 1,5 milioane de lei pe minut, dar Preşedintele nu vede nicio gaură în Buget, e clar că investiţiile vor fi sacrificate în detrimentul salariilor şi pomenilor electorale.
Pe ministrul Fondurilor Europene, Marcel Boloş, l-a luat gura pe dinainte şi a zis că nu vom vedea o leţcaie fără să respectăm cerinţele UE. Ei bine, între timp i s-a închis şi lui gura, iar acum se duce cu jalba pe la Bruxeless să schimbe cerinţele PNNR-ului. A ajuns şi concetăţeanul nostru Boloş aidoma lui Tom Cruise, în franciza Misiune Imposibilă.
Se spunea acum câţiva ani că de aia am inventat Dusterul, maşină cu gardă la sol foarte înaltă, ca să nu fim nevoiţi să ne reparăm şoselele. Aşa şi acum, mai bine mergem cu căciula în mână la stăpânire decât să punem în aplicare nişte măsuri de bun simţ, cum ar fi reducerea pensiilor nesimţite, subţierea aparatului bugetar sau ţinerea cheltuielilor sub control pentru a ne încadra în limitele de deficit impuse de UE.
Şi dacă vor seca apele, vor arde culturile şi jumătate din populaţie se va zvârcoli de foame, actualii guvernanţi tot nu vor renunţa la a-şi proteja uriaşa bază electorală, mai ales acum, în prag de multiple alegeri. Cele trei mari partide care conduc ţara ne sfidează, bagă România în faliment şi se bazează pe faptul că anul viitor nu prea ai pe cine alege. AUR are publicul lui, limitat atât numeric, cât şi din punct de vedere al educaţiei. USR bate pasul pe loc ca un ONG populat de teribilişti, aşa că nici vorbă ca schimbarea să vină prin alegeri.
La cum merg acum lucrurile în România, mă tem că toate frumoasele noastre proiecte locale vor avea exact valoarea autostrăzilor trasate frumos cu carioca pe hârtie de zecile de miniştrii care s-au perindat pe la Transporturi.