Mii de orădeni au luat cu asalt bisericile în noaptea de Înviere. Credincioşii, veniţi să ia "lumină din lumină", au umplut încă înainte de miezul nopţii lăcaşurile de cult. Copiii şi bătrâni au asistat, în vânt şi frig, la slujba de Înviere şi sfinţirea Sfintelor Paşti. Tineretul a ales în schimb "Învierea" de rit nou din localurile din centru.

Afacerea nocturnă 

Cu cinci minute înaintea slujbei de Înviere, pe strada Traian Lalescu, ce străjuieşte Biserica Albastră, trebuia să fii femeie frumoasă, mare şmecher sau să ai BMW cu geamuri fumurii ca să poţi trece prin mulţime. Pâlcuri compacte de credincioşi punctează locurile în care se vând lumânări. Nimeni nu se împinge, dar nimeni nu vrea să stea la rând.

Tineri şi bătrâni întind din toate unghiurile bancnote peste masa improvizată din cutii de carton. "Doi lei? Anul trecut a fost cinci lei lumânarea...", zice o bătrână. "Atâta este, doamnă. Anul ăsta sunt mai mici", îi răspunde bărbatul de la "casă". Bătrânul manipulează lujerii de ceară cu religiozitatea grădinarului care îşi vinde bobocii de trandafir de sub geam. La câţi bani are întinşi peste masă, orice patron orădean şi-ar dori o afacere ca a lui.

Fără cei doi lei de lumânare nimeni nu primeşte paharul cu Sfintele Paşti. Cine a lăcomit la economia de un leu făcută la candela cumpărată din supermarket pleacă acasă cu buza umflată. "V-aţi luat lumânare?", mă întreabă omul de la distribuţie. "Două", spun arătându-le. "Luaţi atunci", îngăduie bătrânul.

Pietate de Rogerius

Mulţimea pestriţă continuă să se adune. O tânără cu cocul atât de strâns încât îi face ochi de pisică umblă în telefon vizibil iritată. Sună dintr-o singură tastare: "Auzi, tu, ori vii acuma, ori plec! E frig şi sunt în fustă". Jumătate din cap i-a dispărut după aparat. Am avut jocuri de table mai mici decât telefonul ei şi probabil mai mari decât eşarfa definită ca fustă. Când a închis, s-a mai înseninat. Îşi aprinde o ţigară tip pai, privind în gol deasupra capetelor din mulţime.

În jurul Bisericii Albastre s-au adunat deja peste 500 de credincioşi şi lumea continuă să vină. Majoritatea tineri şi foarte tineri. Anul ăsta, băieţii cool poartă capul ras cu creastă pe mijloc şi jeanşii cu fâş sau bluză Adidas. Costumul de biserică e numai pentru demodaţi. "Uniforma" fetelor constă într-o combinaţie de pantaloni atât de mulaţi pe şold încât transformă celulita în imprimeu şi haine atât de strânse pe bust încât învecinează sânii de amigdale. Se bârfeşte pe grupuri, stând în fund pe gardul biserici sau proptit de gardul caselor din jur.

"Veniţi de luaţi lumină!"

Curând după miezul nopţii mulţimea se animează brusc. "Veniţi de luaţi lumină!", cheamă părintele Gheorghe Nemeş din inima bisericii înconjurată de lume. Un val de licăriri străbate încet mulţimea, lumină din lumină, până în capătul străzii. Copii cu chipuri angelice îşi savurează libertatea primei ieşiri de noapte urmărind fascinaţi dansul flăcăruii care ţine moţ lumânării. Sub vântul rece de primăvară lumânarea pare ignifugă şi se stinge atât de repede încât pare fabricată de ISU Crişana.

"Nu ţi-e frig?", îşi întreabă o bătrânică copila din braţe. "Nu", răspunde fetiţa cu capul înfofolit în batic. Când mulţimea se pune în mişcare pentru a înconjura biserica este cu atât mai fascinată. Bucuria ei se termină curând, căci după prima tură procesiunea se refugiază în biserică. "Am făcut o singură dată înconjurul blocurilor din jurul bisericii ca să avem mai mult timp pentru Sfânta Liturghie", anunţă părintele Nemeş de la înălţimea balconului sfântului locaş. Chiulăii care au ratat ocazia murmură nemulţumiţi. Efectele se văd curând. Bătrânelul care trece prin mulţime cu tasul după bani adună doar bancnote de un leu. Când vede prima "foaie" de cinci lei se înseninează brusc. "Doamne ajută!", zice bărbatul trecând prin mulţime.

Slujba continuă mai bine de o oră. Lumea s-a văzut, a bârfit, a luat Paşti, aşa că se împrăştie treptat. Bătrânii spre case, tinerii care pe unde...

"Hristos a înviat!"

În noaptea de Înviere se pare că au lipsit din cluburile din centru doar tinerii care nu au avut cu ce sau cu cine să meargă. Localurile din pasajul Vulturul Negru sunt atât de pline încât puşti în tricou au ajuns să bea în stradă.

În Lord's e o larmă încât îţi face părul măciucă chiar dacă eşti ras în cap, în Down Town uşa se deschide singură de la bass, iar la Black Eagle vitrinele zumzăie de la house ca lovite de friguri. Se bea cu Paştile pe masă, lângă paharul de bere, iar în Podz-ul de pe Vasile Alecsandri tinerii sunt atât de pioşi încât au aprins la masă luminile de la Înviere.

Grupuri de puştani trec de la un local la altul căutând mese libere. Degeaba. "Băăă! Băăă!", urlă din vitrină un sfrijit ras în cap, în hohotele de râs ale tovarăşilor. S-ar aşeza, dar n-are unde. Singurele localuri cât de cât libere vând mâncare. Ori, nu e cazul: de la grill-uri şi şaorme nu s-a îmbătat încă nimeni.

Până şi acum două mii de ani Iisus a avut nevoie de apă ca să facă vin. Iar pentru asta a pătimit şi a fost răstingnit, doar ca să ajungă formulă de salut către sfârşitul primăverii: "Hristos a înviat"!