Ioan Mihaiu, noul prefect al judeţului Bihor: "N-o să dau cu pumnul în masă!"

Originar din Blaj şi foarte mândru de asta, pentru că "acolo s-a născut prima şcoală românească", naturalizat în Bihor la terminarea facultăţii, acum trei decenii, Ioan Mihaiu a ajuns luna trecută prefect al judeţului, după două refuzuri şi un parcurs profesional ca economist, 7 ani conducând Garda Financiară, iar alţi 8 Finanţele Publice.

În primul său interviu, acordat BIHOREANULUI, noul prefect nu ascunde că ar fi vrut să-şi continue cariera în profesie, nu să intre în administraţie, la fel cum în trecut a refuzat să predea la Universitate, tot pentru a se ocupa doar de meserie.

Pasionat de sport (încă mai joacă fotbal, tenis şi baschet), de grădinărit şi de turism, absolvent al secţiei de profil a Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti şi repartizat în 1989 în Băile Felix, prefectul Ioan Mihaiu e convins că, împreună cu industria din Oradea şi cu agricultura din zonele de şes, turismul poate asigura Bihorului o prosperitate peste media naţională. Cu o condiţie: să aibă o infrastructură de transport bună, obiectiv care îi va fi prioritar. Cap de listă: reluarea lucrărilor la Autostradă!

- Numirea dvs ca prefect a fost o surpriză. Cine v-a propus, când şi de ce?

- Decisivă a fost activitatea mea profesională şi calităţile personale. Am avut cel mai lung mandat la conducerea Finanţelor Publice Bihor, fără probleme legate nici de persoana mea, nici de rezultatele instituţiei. La începutul anului, când s-a format noua guvernare, în urma discuţiilor la nivel central şi bineînţeles că şi la nivel local, CV-ul meu a fost trimis pentru o poziţie în Finanţe. Că oferta nu mi-a convenit şi ce am vrut eu nu s-a putut nu mai contează, dar din ianuarie mi s-a propus poziţia de prefect. Nu mi-am dorit-o neapărat, deşi este una care te onorează şi e o promovare ca de la o instituţie să ajungi să coordonezi toate instituţiile din judeţ. Dar eu mi-am dorit să continui pe linia mea profesională, aşa că am refuzat. În februarie-martie, din nou am refuzat. Până la urmă, în iunie, am acceptat. Cei care m-au convins au fost de la Bucureşti.

- Ne spuneţi numele lor?

- Nu pot. Pot să vă spun doar că n-a fost o singură persoană, ci mai multe.

- Ce calităţi v-au recomandat?

- Eu zic că echilibrul, profesionalismul, răbdarea în rezolvarea problemelor. Nu am o atitudine conflictuală şi n-o să am nici ca prefect. Dacă o să constat că în legătură cu ITM sau OPC sau AJPIS, dau exemple aleatorii, există nemulţumiri, n-o să dau cu pumnul în masă şi n-o să sun şefii de la Bucureşti ai acestor instituţii ca să schimbe directorii, ci vreau să rezolv problemele împreună cu ei şi să ajut cu ce pot. Vă pot da un exemplu de săptămâna asta, cu Oficiul de Cadastru, care nu poate scrie titlurile de proprietate pe măsură ce Comisia Judeţeană a Prefecturii rezolvă dosarele. Am întrebat de ce, mi s-a spus că nu există destul personal şi nu doar că am acceptat necesitatea suplimentării cu un post, ci am şi făcut demersuri la Agenţia Naţională.

"Nu mă interesează cât va dura mandatul"

- Vă leagă o veche prietenie de fostul prefect Claudiu Pop. Cum a receptat înlocuirea din funcţie cu dvs?

- Cu siguranţă pentru el a fost un moment neplăcut, şi-l înţeleg, şi eu am trecut prin aşa ceva când am fost înlocuit la Finanţe, dar sunt convins că nu s-a supărat pe mine, aşa cum nici eu nu m-am supărat pe doamna Smaranda Scridon în 2005. Pentru toţi vine un moment când suntem schimbaţi din funcţii...

- Acceptarea poziţiei de prefect e un semnal că vă reprofilaţi spre administraţia publică ori politică? Sau doar o chestiune temporară şi abia aşteptaţi să vă întoarceţi la Finanţe?

- Deocamdată este o opţiune temporară.

- Având în vedere instabilitatea politică din ultimele luni, cât estimaţi că va dura mandatul dvs?

- Nu mă interesează asta. Am în spate o carieră profesională, iar această poziţie am acceptat-o ca pe o provocare şi, dacă mandatul îmi va permite, voi demonstra implicare în toate proiectele judeţului. Dacă te gândeşti cât stai într-o funcţie, nu mai faci nimic.

- Ce veţi păstra şi ce veţi schimba comparativ cu predecesorul dvs în activitatea Prefecturii şi a serviciilor guvernamentale deconcentrate?

- Nici nu se pune problema de a nu păstra transparenţa şi maniera nepărtinitoare de lucru a Prefecturii. De altfel, cunosc instituţia, 15 ani am colaborat cu diverşii prefecţi, cunosc angajaţii, ştiu că sunt profesionişti, şi atunci ce să schimb dacă sunt convins de competenţa lor? Ce să schimb la Serviciul Juridic, unde anul trecut 8 oameni au făcut controlul de legalitate al actelor din cele 101 unităţi administrativ-teritoriale, adică 48.000 de hotărâri de consiliu şi mii de dispoziţii de primar? În ce priveşte serviciile deconcentrate, o să le analizez din mers, pentru că nu iau decizii fără analize.

"N-am avut cu cine discuta la Guvern"

- Ce obiective v-aţi propus ca prefect?

- Prioritar este să se reia lucrările la Autostradă. Nu pot spune când, pentru că nu depinde de mine, dar vreau să se lucreze. Există şanse ca licitaţia pentru un nou constructor să se reia anul acesta, şi pentru asta deja m-am implicat. Am fost la Bucureşti de două ori, fiindcă am vrut să avem promisiunea de reluare a licitaţiei, ca să vedem la primăvară şantierul repornit. De asemenea, vreau să pornească proiectele pentru şoselele de centură de la Beiuş şi Aleşd. Sper să fie şi stabilitate guvernamentală, ca să poată fi pus în practică.

Nu pentru funcţia de prefect, că am unde să mă întorc, ci ca să avem continuitate şi să ducem lucrurile la capăt. Stabilitatea este esenţială. Primul drum la Bucureşti ca prefect a fost pentru un proiect din Oradea, dar n-am avut cu cine discuta acolo: oamenii aşteptau să vadă "pică, nu pică Guvernul?".

Tot o prioritate este finalizarea drumului expres din Oradea, sunt dispus să fac tot efortul pentru asta, o alta finalizarea reabilitării DN76 pe tronsonul Bitii - Vârfurile, plus începerea Drumului Apusenilor, care ar dezvolta extraordinar turismul.

- Care sunt, în prezent, activităţile curente cele mai importante ale Prefecturii şi serviciilor subordonate?

- Evident, controlul de legalitate pe actele administrative, eliberarea titlurilor de proprietate, iar în această perioadă în mod special eliberarea de paşapoarte, unde urmăresc deschiderea încă unui post de lucru cu publicul, şi pregătirea unităţilor de învăţământ aşa încât în noul an şcolar să fie cât mai multe autorizate din punct de vedere sanitar şi al siguranţei la incendii.

- V-aţi gândit la posibilităţi de descentralizare şi restructurare a activităţilor instituţiilor din subordine?

- Nu am putut intra deocamdată în aceste detalii, le voi analiza pe parcurs, cum am spus.

"Îi dau dreptate cetăţeanului"

- V-aţi adresat vreodată unei instituţii pentru un act şi aţi fost plimbat la altele, deşi avea informaţiile în propria bază de date? Cum se poate pune capăt alergăturii cetăţeanului între instituţii?

-Sigur că am fost în asemenea situaţie. În acelaşi timp, ştiu că informaţia se transmite de către o instituţie prin serverul de la Bucureşti, şi abia de acolo ajunge la altă instituţie de nivel judeţean. Deci, problema e circuitul informatic. Inclusiv la Finanţe, sistemul informatic este vechi din 2000, cedează frecvent, chiar şi calculatoarele sunt de prin 2002-2004. Deci îi dau dreptate cetăţeanului, care are motiv de supărare, dar ştiu şi ce este în spate şi nu pot învinui neapărat pe cineva de aici. Uneori lucrurile nu depind de un funcţionar sau de un director.

- Dar ştiţi, de exemplu, că la CAS programul de lucru cu publicul se întrerupe la prânz şi nu există nicio zi în care omul să-şi poată rezolva problemele după ora 16?

- Îmi notez problema, pentru că nu mi se pare normal. Toate instituţiile trebuie să aibă cel puţin o zi pe săptămână în care să lucreze după ora 16.

- Ce ziceţi despre insulele pentru calmarea traficului prost proiectate şi executate pe DN1 în condiţiile în care predecesorul dvs a obţinut corectarea celor la fel de prost făcute pe DN79? De ce este atât de mare iresponsabilitatea într-o companie de stat?

- Mergând cel puţin o dată pe săptămână la Direcţia Regională a Finanţelor de la Cluj, am constatat de la început că insulele de pe DN1 nu sunt OK, nici măcar pentru autoturisme. Evident că voi discuta pentru corectarea lor.

- Ce alte măsuri veţi lua pentru reducerea birocraţiei? Mă gândesc la introducerea posibilităţilor de a face plăţi, dar şi de a depune şi, de ce nu, de a primi acte online.

- Vă dau un exemplu de la Paşapoarte, unde consider că o soluţie pentru evitarea aglomeraţiei şi drumurilor inutile ar fi posibilitatea de a plăti taxa pe loc, prin POS. Nu cred că măcar banca prin care se plătesc salariile în MAI n-ar fi interesată să-şi monteze un POS la Paşapoarte şi Permise, în toată ţara, nu doar în Bihor.

"Decizia majorărilor salariale a fost curajoasă"

- În mod sigur aţi rămas conectat la activitatea Finanţelor. Ce opinie aveţi despre sustenabilitatea unor cheltuieli salariale pe care statul le face în condiţiile scăderii încasărilor la buget? În Bihor există acelaşi fenomen ca în toată ţara, scad încasările?

- La noi, din fericire, nu au scăzut încasările. Nici acum, nici anii trecuţi. Mereu am fost pe creştere, chiar şi după ce s-a transferat la Cluj administrarea primelor firme mijlocii, asta şi datorită combaterii evaziunii. Încasările sunt mai bune ca anul trecut şi în ţară, problema e că nu sunt la nivelul prognozat. Când ţi-ai propus o creştere de peste 5% şi ai una de 2-3%, e o problemă, dar eu zic că încasările vor creşte, pentru că se vor simţi într-o jumătate de an şi efectele reducerilor de TVA şi de contribuţii sociale. Deci nu scad încasările, dar nu pot acoperi deocamdată toate cheltuielile.

Pe de altă parte, puteţi spune că este incorect să crească salariile profesorilor, medicilor, funcţionarilor? Ştim bine că un medic rezident nu putea trăi dintr-un salariu de 1.400 lei şi se gândea din start să plece din ţară. Dar dacă va avea 3.500-3.800 lei net, şansa de a-l păstra creşte mult.

- Dar vi se pare normal ca salariile din sectorul bugetar să le depăşească mult pe cele din privat? Şi să crească deopotrivă cu schemele de personal?

- Nu putem face comparaţii simpliste. În ce priveşte Finanţele, de exemplu, în bănci mereu au fost salarii mai mari decât în sistemul public, unde totuşi există responsabilităţi uriaşe, inclusiv penale, iar acum salariile finanţiştilor statului doar se apropie de cele din bănci, deci sistemele se autoreglează. Părerea mea e că decizia majorărilor salariale a fost una curajoasă, la fel şi cea a reducerilor de taxe. În ce priveşte volumul de personal, cel puţin în Finanţele Publice s-a redus, şi încă mult. Pe de altă parte, vedeţi că acum se şi blochează angajările la stat până se mai fac nişte calcule. Una peste alta, eu consider că sunt măsuri şi curajoase, şi benefice, atât scăderea fiscalităţii, cât şi majorările salariale.

"Trebuie să ne mişcăm înainte, nu să ne certăm"

- Ce investiţii guvernamentale sunt prevăzute în acest an în Bihor?

- Despre Autostradă am spus, sperăm să se încheie cu bine licitaţia şi eventualele contestaţii, iar în primăvară să se lucreze. Este pe un drum bun şi proiectul noii săli a sporturilor din Oradea, iar pentru finalizarea reabilitării DN76 există finanţare, depinde numai de constructori să-şi facă treaba.

- Ce puteţi face pentru a atrage investitori în judeţ?

- Nu putem decât să ne implicăm şi să ajutăm administraţiile locale, la fel cum am făcut şi la Finanţe. Avem toată deschiderea pentru orice investitor, nici nu concep altceva.

- Cum veţi colabora cu administraţiile locale? Fiind propus de PSD, le veţi respinge documente primarilor PNL pentru că folosesc cerneală albastră, nu roşie?

- Nu mă caracterizează aşa ceva. Şi la Finanţe am colaborat cu toţi factorii politici, indiferent de culoare, iar la instalare am spus că vreau să fiu un factor de coeziune, în interesul municipiului Oradea şi al judeţului Bihor. Eu nici nu am fost, nici nu sunt înregimentat politic, iar din poziţia aceasta voi face tot ce pot pentru a sprijini proiectele locale.

- Cum aţi colaborat cu municipalitatea orădeană şi cu primarul Ilie Bolojan?

- Foarte bine, şi aşa va fi şi mai departe, cu toţi primarii din Bihor. Eu consider că trebuie să ne mişcăm înainte, nu să ne certăm.