Prestigiosul critic literar și publicist Ion Simuț și-a prezentat cea mai recentă carte, „Ancore în prezent”, în fața unui public puțin numeros și încă marcat de excluderea din rândul colaboratorilor revistei Familia și punerea sa la index în mai multe alte publicații culturale din țară.
Antologie de „investigații ale unui critic literar ancorat în realitatea imediată” pe teme politice, sociale, morale și culturale, cartea cuprinde de la analize despre războiul din Ucraina, băsism ori securism până la „portrete” despre „calomniatorul generos”, „scriitorul gonflabil” ori „criticul alergic la critică”, dar și texte negative la adresa însuși... autorului.
O „carte-soră”
După cum chiar el a definit-o în fața a nu mai mult de 12 cititori curioși reuniți joi seară la Muzeul Iosif Vulcan, „Ancore în prezent. Simptome”, scoasă la Editura Școala Ardeleană din Cluj, este o „carte-soră” cu „Pe ce lume trăim? Simptome”, publicată de aceeași editură în 2022.
Într-o pledoarie pentru ca acela care ajunge s-o țină în mână s-o și citească, Ion Simuț și-a descris noua carte drept rezultatul unei „investigații a unui critic și istoric literar ancorat în realitatea imediată, explorată în direcții complementare, cu o selecție din problemele ei politice, sociale și o focalizare pe cele morale și literare”, analizele vizând „fenomenul cultural viu, căruia îi sunt relevate tendințele, contradicțiile, dinamismul și, mai ales, curiozitățile”.
„Pe banii mei, în cartea mea”
Deși secondat de doi apropiați - criticul Ioan F. Pop și Daniel Man, redactorul-șef al cotidianului Crișana, care în ultimii ani i-a găzduit numeroase articole -, Ion Simuț și-a prezentat singur cartea și în fața cititorilor prezenți la lansarea ei.
Autorul a insistat asupra uneia din ceea ce el însuși a numit „două curiozități” ale cărții. Prima e că „am pus în ea toate articolele negative la adresa mea, din care n-am tăiat niciun cuvânt”, a explicat Simuț, arătând că respectivele articole au fost reacții la unele scrise de el despre, de pildă, „Scriitorul gonflabil” (Gabriel Chifu, director al României literare și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România), „Calomniatorul generos” (Mircea Mihăieș în raport cu Nicolae Manolescu, Augustin Buzura și Nicolae Breban) ori „Criticul alergic la critică” (regretatul critic Nicolae Manolescu, dar nu în această ipostază, ci în cealaltă în care s-a aflat decenii întregi, de președinte „manevrat, păpușat”, al Uniunii Scriitorilor). „Pe banii mei, i-am lăsat să mă înjure în cartea mea”, a spus autorul, generos cu care cei cu care a polemizat sau pe care i-a criticat și ale căror reacții le-a catalogat ca „virulente”.
În ce privește a doua „curiozitate”, aceasta constă în faptul că, deși cartea antologhează texte găzduite în Crișana și în Cafeneaua literară de la Pitești, postate inclusiv pe site-urile acestora, unele articole au „dispărut de pe Google”, cum s-a întâmplat, de pildă, cu analiza despre „Războiul din Ucraina” ori despre „Patriotismul paradoxal”.
„Mi-e frică să-mi mai fac prieteni”
În conversația cu cititorii, Ion Simuț a mărturisit că încă este marcat de despărțirea de Familia, fiindcă a fost „pus la index de 9 reviste literare” după răsunătorul articol „Elegie pentru revistele literare” din 2019, în care, după cum și BIHOREANUL relata la acea vreme, deplângea faptul că „avem o presă literară inflaționistă, șablonardă, uniformizată, rubricardă, îmbătrânită, inerțială, nejurnalistică, indiferentă la public, nevandabilă, sectară, provincială”, și acuza intrarea acesteia sub o „dictatură a pensionarilor”.
Simuț a afirmat că după despărțirea de Familia a primit doar „2-3 invitații” să scrie pentru alte publicații culturale, așa încât a rămas cu un gust amar. „O să vă spun o frază tristă: mi-e frică să-mi mai fac prieteni. Credeți-mă, că au fost prietenii mei... O extraordinară mizerie morală am descoperit la oamenii aceștia, încât mi-e frică să-mi mai fac alți prieteni”, s-a destăinuit publicistul.