Islandezii au respins prin referendum reluarea negocierilor pentru aderarea țării la Uniunea Europeană. Tabăra „nu” a obținut 52,8% din voturi, față de 47,2% pentru susținătorii apropierii de Bruxelles, iar prezența la urne a fost foarte ridicată: 82,5%.
Referendumul s-a desfășurat sâmbătă, 29 august, iar rezultatele au fost anunțate duminică de televiziunea publică islandeză RÚV și preluate de News.ro. În total, au fost exprimate peste 225.000 de voturi.
Scrutinul nu a vizat direct intrarea Islandei în Uniunea Europeană, ci reluarea negocierilor de aderare, abandonate în urmă cu mai bine de un deceniu. Un rezultat favorabil ar fi permis guvernului să redeschidă discuțiile cu Bruxelles-ul, iar eventualul acord de aderare ar fi trebuit supus unui al doilea referendum. Cei mai mulți islandezi nu doresc, însă, cel puțin în acest moment, continuarea drumului către UE. Prin urmare, guvernul de la Reykjavík a anunțat că va respecta rezultatul și nu va relua negocierile în timpul actualului mandat, potrivit Deutche Welle.
Capitala, pentru UE. Restul țării, împotrivă
Rezultatul a scos în evidență o diferență puternică între capitală și restul țării. Cele două circumscripții din centrul Reykjavíkului au votat majoritar pentru reluarea negocierilor, în timp ce alegătorii din zonele rurale și din suburbiile capitalei s-au pronunțat împotrivă.
Premierul Kristrún Frostadóttir, care a susținut reluarea discuțiilor cu Bruxelles-ul, a recunoscut rezultatul și a declarat că Islanda se va concentra asupra consolidării relațiilor pe care le are deja cu Uniunea Europeană prin Spațiul Economic European.
„O lecție importantă pentru mine și pentru guvern este că oamenii sunt mulțumiți de acordul privind Spațiul Economic European”, a spus șefa executivului islandez.
Peștele, marea miză
Principala temere invocată de adversarii aderării a fost pierderea controlului asupra resurselor piscicole. Pescuitul reprezintă una dintre cele mai importante ramuri ale economiei islandeze, generând direct și indirect aproximativ 15% din PIB și circa 40% din veniturile obținute din exporturi.
Miza nu privește pierderea apelor teritoriale în sens propriu, ci regulile după care ar fi stabilite cotele de pescuit și accesul la resurse. Odată intrată în UE, Islanda ar trebui să se supună Politicii comune în domeniul pescuitului, iar deciziile nu ar mai aparține exclusiv autorităților de la Reykjavík. În prezent, domeniul pescuitului nu este integrat în Spațiul Economic European, ceea ce îi permite Islandei să-și stabilească propria politică și să gestioneze separat resursele marine.
Și în campania pentru acest referendum, opozanții negocierilor au avertizat că aderarea ar putea diminua controlul țării asupra uneia dintre principalele sale surse de venit. De cealaltă parte, premierul Kristrún Frostadóttir a susținut că guvernul nu ar accepta orice condiții și a promis că negocierile ar fi întrerupte din nou dacă Islandei nu i s-ar permite să păstreze controlul deplin asupra resurselor sale piscicole. Promisiunea nu a fost însă suficientă pentru a convinge majoritatea alegătorilor.
Susținătorii reluării discuțiilor au pledat pentru beneficiile economice și de securitate ale aderării, inclusiv pentru posibilitatea adoptării euro. Argumentul lor a fost că moneda europeană ar putea aduce mai multă stabilitate unei economii afectate de inflație și dobânzi ridicate. Rata dobânzii de politică monetară a Băncii Centrale a Islandei este de 8%, mult peste cea practicată în zona euro.
Islanda a depus cererea de aderare la UE în 2009, pe fondul crizei financiare care lovise puternic țara. Negocierile au fost oprite în 2013, după venirea la putere a unui guvern eurosceptic, înainte ca problemele cele mai sensibile, între care pescuitul și agricultura, să fie soluționate.
Țara este membră NATO și face parte din Spațiul Economic European și din spațiul Schengen. Islanda are astfel acces la piața unică și aplică o mare parte din legislația europeană, fără să fie membră a Uniunii și fără să participe direct la adoptarea regulilor comunitare.