La invitaţia Fundaţiei Academia Civică şi sub egida Fundaţiei Konrad Adenauer, fostul director al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, Marius Oprea, a ţinut luni seară, în sala mare a Primăriei Oradea, o conferinţă la finele căreia publicul a putut înţelege de ce istoricul s-a ales cu porecla "vânătorul de securişti".

De altfel, înaintea conferinţei propriu-zise, cei aproximativ 200 de orădeni care au format audienţa au putut vedea filmul cu acelaşi titlu realizat de o casă de producţie din Franţa ce îl prezintă pe Marius Oprea "în acţiune", adică pe teren, prin sate româneşti unde a dezgropat, la propriu, trupurile unor partizani care s-au opus comunismului cu arma în mână.

"Vânător" ratat

Istoricul a mărturisit, însă, că epitetul pe care îl poartă este, din păcate, nejustificat. "Sunt un vânător ratat, fiindcă din păcate n-am reuşit să bag după gratii niciun securist", a mărturisit Marius Oprea, explicând că a intenţionat ca în cadrul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului să creeze un departament, cu procurori, care să descopere autorii unor crime din primii ani ai regimului şi să-i trimită în faţa instanţei de judecată.

"Ghiciţi cine s-a opus!", i-a provocat el pe orădeni, tot el dând însă şi răspunsul pentru că, într-adevăr, era greu de crezut: "Nimeni alta decât Monica Macovei, fostul ministru al Justiţiei, pe care o bună parte din societate o consideră reformatorul Justiţiei". Oprea a explicat: "Nu-i greu de înţeles această atitudine pentru cei care află că Monica Macovei a fost căsătorită cu un căpitan de Securitate!".

Comuniştii ne conduc

"Comunismul nu este istorie", afirmă Marius Oprea, precizând că "doar s-a privatizat comunismul", ilustrându-şi teza cu mai multe exemple.

"Partizanul Ion Gavrilă Ogoranu, unul din puţinii care nu au fost condamnaţi la moarte, a încercat în 2005 să ia un credit ca să-şi renoveze casa din Braşov. La bancă, Raiffeisen, i s-au cerut mai multe acte la dosar, între care şi cazierul, unde scria că a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru uneltire împotriva orânduririi sociale. Banca i-a refuzat cererea de creditare, poate şi pentru că sucursala din Braşov era condusă de un fost maior de Securitate", a povestit istoricul.

Un alt fapt prezentat de Marius Oprea aparţine chiar biografiei sale. "În 2004, după ce am fost ales consilier municipal pe listele PNL la Braşov, am depus jurământul pe Biblie în faţa ghiciţi cui? A secretarului Consiliului Local, care nu era nimeni altul decât fostul maior de Securitate care m-a anchetat în 1987", a spus Oprea.

Fostul director al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului a extrapolat apoi aceste episoade la nivelul întregii ţări, arătând că în decembrie 1989 puterea a fost preluată de eşalonul II al PCR şi Securităţii, că primul preşedinte post-revoluţionar, Ion Iliescu, avea telefon roşu, legat direct de Moscova, că în timp ce oficialii români spuneau că vor integrarea în NATO tot ei vindeau arme Iranului, duşman declarat al Alianţei Nord-Atlantice, iar mai recent, preşedintele Traian Băsescu este un partener al Securităţii, prin actualele servicii de informaţii.

Condamnare "din gură"

Istoricul Marius Oprea a vorbit şi despre faptul că acelaşi Traian Băsescu a citit în Parlament celebrul Raport de condamnare a comunismului, dar tot el este cel care consideră că prin acest gest a închis problema, în timp ce - în realitate - regimul său asigură prosperitatea comuniştilor şi securiştilor.

"Am făcut un proiect de lege prin care s-ar fi redus pensiile speciale ale foştilor angajaţi ai Securităţii şi ai PCR la nivelul pensiei medii, iar diferenţa de bani ar fi revenit foştilor deţinuţi politici. Am lăsat proiectul în 2008 pe masa Guvernului, dar actualul regim l-a lăsat uitării. Mai mult, premierul Boc nu se atinge de privilegiile comuniştilor, ci numai de drepturile foştilor deţinuţi politici, anulând legea prin care aceştia puteau da statul în judecată pentru a obţine despăgubiri", a denunţat Marius Oprea.

"Trăim în aceeaşi minciună ca în anii comunismului oficial pentru că în societatea românească e un putregai la vârf care se reproduce la toate nivelurile", a mai spus istoricul.

Întrebat de public dacă, în aceste condiţii, există măcar speranţa unei lustraţii adevărate şi a unei despărţiri de comunism "pe bune", istoricul a dat totuşi un mesaj optimist: "Da, putem, dar numai dacă fiecare dintre noi se desparte de comunism, dacă fiecare caută adevărul şi îi face şi pe ceilalţi de lângă el să prefere adevărul minciunii".