Dacă i-ai întreba pe orădeni ce și-ar dori cel mai mult pentru starea lor de bine, pe primele locuri sigur nu ar fi pasajele sau renovarea clădirilor istorice. Nici măcar terminalul cargo sau cel intermodal. Ca să nu mai spun că nici apariția unor noi firme nu provoacă prea mare entuziasm printre concetățeni...
În schimb, la unison și-ar dori ca toate blocurile să fie cât mai repede izolate termic. A existat mereu o teamă a orădenilor în ce privește termoficarea. Înainte de Revoluție, a fost din cauză că blocurile nu erau încălzite corespunzător, pe motiv de economie de combustibil. Apoi, am avut căldură din belșug, dar prețurile au devenit extrem de mari, și pentru că producătorii au scumpit cu nesimțire agentul termic, și pentru că pierderile în rețea erau uriașe.
Procesul de izolare a fost foarte anevoios până acum pentru că, spre deosebire de alte localități, unde lucrările s-au făcut pe banii primăriilor, la noi locatarii erau chemați să cofinanțeze investiția. Nu-i vorbă, că și acolo unde plăteau primăriile, banii erau tot din teșchereaua contribuabililor, însă oamenii măcar nu aveau percepția că dau vreun ban pe așa ceva.
Acum a apărut pleașca europeană prin care sumele pentru reabilitare termică sunt decontate complet de autorități. Și, evident, se dă marea bătălie ca fiecare bloc, fiecare scară să intre în programul acesta, cât mai țin banii europeni. Cum sumele vor fi cu țârâita, la câte blocuri neizolate sunt în Oradea, procesul acesta ar dura zeci de ani, dacă ne vom baza numai pe bani de afară.
Experiența arată că blocurile izolate sunt mană cerească pentru locatari: consumul de energie scade, implicit sumele plătite de cetățeni, iar valoarea apartamentelor crește. Doar că, înainte de profit, trebuie făcută investiția...
Pe lângă bani, poate ar fi indicat să se investească și puțină fantezie când se reabilitează locuințele. Avem, în sfârșit, ocazia de a scăpa de acel gri șobolan specific blocurilor comuniste. Până acum, însă, nu am văzut decât trecerea de la gri la culori șterse care nu prea încântă ochiul.
Cu niște blocuri reabilitate și frumos colorate, cu puzderie de locatari care-și pun flori în balcoane, parcă și cartierele noastre ar căpăta un aspect mai uman.