Izvorul Minciunilor: Cum s-au înstăpânit fraţii Micula 49 de ani pe 20 de hectare şi 4 izvoare

Ani de zile s-a vorbit despre ingineriile financiare prin care fraţii Ioan şi Viorel Micula s-au privatizat peste obiective turistice importante din Oradea, din Băile Felix, de pe Litoral şi din Munţii Apuseni, unul dintre cele mai cunoscute fiind complexul Iadolina din Stâna de Vale.

Ce se cunoaşte mai puţin e modul în care firmele celor doi au obţinut şi monopolul pe exploatarea a patru izvoare din zonă, unele cu ape minerale, cum sunt Izvorul Minunilor şi Izvorul Hera, din care, de altfel, au şi făcut mărci înregistrate pe numele lor, devenind lideri în comerţul cu ape minerale.

Totul a fost posibil mulţumită unui contract de concesiune preferenţial încheiat de magnaţi cu Consiliul Local Budureasa, prin care au dobândit, la un preţ incredibil, de numai 500 lei pe an, dreptul de a folosi jumătate de secol 20 de hectare de teren pe care se află complexul Iadolina şi cele patru izvoare. Şi, odată cu terenul, şi exclusivitatea de a le exploata!

Planul cu izvoarele

Fraţii Micula scot pe piaţă apa Izvorul Minunilor din 1993, la vremea respectivă sursa de exploatare fiind un foraj, denumit F2 Rieni, situat în incinta fabricii din comuna Rieni. Apa era însă slab mineralizată, studiile relevând că izvorul pe care l-au întubat trece prin nisipuri şi nu prin roci care să păstreze dioxidul de carbon. Ca urmare, în martie 1997 magnaţii s-au înscris la o licitaţie pentru exploatarea zăcământului de apă minerală Izvorul Minunilor din Stâna de Vale, organizată de Societatea Naţională a Apelor Minerale, pe care au şi câştigat-o. Planul lor era să realizeze o aducţiune a apei de la izvor până la platformele industriale din Sudrigiu şi Rieni, cale de 28 kilometri.

Pe lângă Izvorul Minunilor, au căutat şi alte surse de apă potabilă, necesare producţiei de sucuri şi băuturi alcoolice, oprindu-se la trei izvoare: Izvorul Cuciului, Izvorul Pescăriei şi Izvorul Rampei. Şi, cum toate cele 4 surse erau situate pe o proprietate a Consiliului Local Budureasa, au solicitat administraţiei locale să li se concesioneze terenul cu izvoare, precum şi traseul pe care urma să-l parcurgă conductele până la platforma industrială. În total, 20 de hectare. Zis şi făcut...

Drepturile lor, obligaţiile altora

Prin contractul înaintat în august 2000 spre aprobarea Consiliului Local Budureasa, firmele Rieni Drinks şi European Drinks au impus o serie de condiţii, toate în favoarea lor. În primul rând, invocând investiţia majoră pe care o intenţionau în zonă, au cerut ca terenul să le fie concesionat la un preţ ridicol, de 500 lei pe an, adică doar 0,025 lei/mp/an, şi pe o perioadă de 49 de ani, cu posibilitatea ca durata contractului să fie prelungită cu încă jumătate. De asemenea, au cerut şi ca suprafaţa să poată fi modificată oricând, la solicitarea lor. Cum-necum, şi la capitolul "obligaţiile concesionarilor" au fost stipulate tot drepturi, inclusiv acela ca afaceriştii să poată ceda contractul altor persoane fizice sau juridice.

Culmea, nu acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul proprietarului, Consiliul Local obligându-se să acorde dreptul de captare şi exploatare exclusivă pentru toate cele patru izvoare solicitate de firmele fraţilor Micula. Totodată, Consiliul s-a obligat să modifice ori să rezilieze contractul doar în schimbul unor "despăgubiri corespunzătoare prejudiciului creat", dreptul de a decide încetarea contractului rămânându-i, cum altfel, concesionarilor.

Asociaţi "păpaţi"

Contractul a fost aprobat cu ochii închişi de consilieri şi semnat de primarul Vasile Laza (foto). "Ştie toată lumea cum s-a semnat. Au fost duşi toţi consilierii la un restaurant în Beiuş, omeniţi bine, iar apoi puşi să aprobe", acuză un localnic. Pe de altă parte, fraţii Micula au avut grijă să-şi asigure succesul, cooptând atât consilieri precum Vasile Budău, Gheorghe Ciobriş, Gheorghe Ciorna, Vasile Ciurba, Munteanu David, Teodor Goina, cât şi Consiliul Local ca instituţie, într-o firmă de turism - Izvorul Minunilor Stâna de Vale SA - ce urma să administreze complexul din staţiune.

În asociere, Consiliul ar fi avut iniţial un procent semnificativ, de aproape 25%, constând în 11 hectare de teren, dar ulterior magnaţii au făcut aporturi succesive la capitalul firmei, constând în contravaloarea investiţiilor realizate pentru reabilitarea hotelului şi a vilelor din complex. Urmarea? Procentul Consiliului Local, care nu avea bani pentru investiţii, a scăzut drastic. "Acum nu mai avem decât vreo 0,3%", recunoaşte actualul primar Vasile Olea.

Un izvor, două contracte

Ingineriile fraţilor Micula au continuat şi mai şi. În 2005, în urma unui studiu de specialitate care a confirmat existenţa elementelor minerale în apele din Izvorul Cuciului, magnaţii au cerut şi obţinut declararea acestuia drept izvor de apă minerală naturală, dar sub o altă denumire - Izvorul Hera - pe care, de asemenea, s-au înstăpânit cu marcă înregistrată. "Hera e numele vechi al Izvorului Cuciului. Practic, au rebranduit sursa", spune Anca Mihociu, purtător de cuvânt al Administraţiei Bazinale Ape Crişuri.

Profitând, însă, de confuzia între cele două denumiri, magnaţii au încheiat două contracte: unul pentru consumul de apă minerală din Izvorul Hera, pe care îl plătesc la Agenţia Naţională a Resurselor Minerale, şi un altul, cu ABA Crişuri, pentru apa provenită din Izvorul Cuciului, folosită în sucuri şi băuturi "ca apă brută, de consum, pentru producţia industrială de băuturi". Explicaţia e simplă: apa brută costă doar 0,05 lei/mc, în vreme ce pentru aceeaşi cantitate de apă minerală se plăteşte 20 lei.

În plus, cantitatea exploatată ca apă potabilă e mult mai mare, din moment ce din sursa respectivă firmele fraţilor Micula produc întreaga cantitate de sucuri, bere, plus restul de băuturi alcoolice pe care le desfac. Potrivit datelor de la ABA Crişuri, doar anul acesta, consumul estimat de apă din Izvorul Cuciului s-a ridicat la peste 4 milioane metri cubi, pentru care s-a plătit puţin peste 210.000 lei. La un calcul simplu, dacă aceeaşi cantitate era plătită la preţ de apă minerală, redevenţa datorată statului se ridica la 80 milioane lei. O diferenţă ca de la cer la pământ!

La suma prejudiciilor se poate adăuga şi faptul că acest consum intensiv, dublat de seceta prelungită, provoacă probleme şi comunei, a cărei reţea de apă potabilă e racordată în aval la acelaşi izvor, rămânând în mai multe rânduri fără apă.

Investim, nu plătim

Invitat să ofere precizări privind asocierea şi contractul de concesiune încheiat cu Consiliul Local Budureasa prin care Rieni Drinks şi European Drinks au obţinut terenurile şi exclusivitatea exploatării resurselor de apă din zonă în schimbul unei sume cât un ajutor de şomaj, Ioan Micula (foto) a parat spunând că Primăria comunei "poate să se plângă", pentru că şi ei, ca oameni de afaceri, "se plâng de statul român". "Ai încheiat un contract într-un anumit fel, asta e! Şi noi ne plângem. Faci un plan de afaceri, investeşti zeci de milioane de euro într-o zonă defavorizată, aşa cum am făcut noi, iar apoi vine statul şi ne păcăleşte. Noi am investit peste 10 milioane de euro în staţiune şi în aducţiunea de apă. De ce n-a investit comuna, Primăria?", întreabă, cinic, magnatul.

Cât despre apa Hera, pe care o plăteşte ba ca apă minerală, ba ca apă de consum, în funcţie de interese, Micula evită un răspuns direct, pe motiv că "nu eu mă ocup de afacerile cu băuturi". În schimb, alunecă spre veşnica problemă pe care o are cu statul. Şi anume că şi-a băgat banii într-o zonă defavorizată, unde era scutit de impozite şi taxe, după care a fost pus la plată. "Nu-i normal ca statul să schimbe regulile jocului în mers. Când am băgat banii acolo, a fost zonă defavorizată. Când am început să produc, au anulat toate facilităţile. Nu-i normal că la apa aia minerală, după ce ai făcut conducta, ANRM să-i crească preţul de 10 ori. Nu ştiu cine pe cine a păcălit acolo. Pentru că noi mai mult am pierdut decât am câştigat", susţine Ioan Micula, fără însă a intra în cifre. Aşa că, în lipsa altei explicaţii, ori "statul" e prost, ori se lasă prostit...

BIHOREANUL a dezvăluit în urmă cu doi ani că, la fel de discutabil, Ioan şi Viorel Micula au "confiscat" şi Peştera Urşilor, unică în Europa, după ce în 1997 una din firmele lor, Transilvania Tours, a cumpărat clădirea prin care se intră în cavernă, iar apoi au încheiat, printr-un adevărat şantaj, un contract de administrare cu Direcţia Silvică Bihor, ameninţând că în caz contrar vor bloca accesul în peşteră. Şi în acest caz contractul de administrare a fost preferenţial, Transilvania Tours obligându-se să plătească statului doar 1 leu pentru fiecare bilet eliberat turiştilor. Asta în condiţiile în care firma patronată de Miculeşti vinde un bilet cu 10 lei pentru copii şi cu 15 lei pentru adulţi, sume cărora li se mai adaugă alţi 15 lei pentru cei care vor să facă poze ori să filmeze, iar în infrastructura de vizitare nu s-a făcut nicio investiţie.