Eu sunt Dragnea! Asta ne-a transmis şeful PSD Bihor lunea trecută, în primul interviu dat după cea mai drastică înfrângere a PSD. În ziua în care „prietenul meu Liviu Dragnea” era condamnat pentru furt de la copii săraci în folosul Partidului şi abia ajunsese la puşcărie (sub acoperire!), Ioan Mang ne spunea, sfruntat, că „Liviu Dragnea nu merita acest lucru. Dragnea nu a furat nimic!”. Mai lipsea să adauge că nici el, Ioan Mang!

De mirare? Nicidecum. Iată ce spunea despre alegători duminică seară, când afla tocmai de la Antena 3 că Partidul a pierdut: „E posibil să-i deranjeze că le-au crescut salariile şi pensiile”. Nerecunoscători, adică, românii şi-au trădat binefăcătorii care, în schimbul votulului, a libertăţii adică, le-au dat de doi lei bunăstare. Ceea ce şeful PSD Bihor gândea în acea seară avea să traducă abrupt, a doua zi, tovarăşul său din Argeş, Rădulescu-Mitralieră: „Medicii să dea înapoi salariile mărite, profesorii să meargă la cules de fructe în Europa!”.

Pe 26 mai, o naţiune ce părea somnolentă a amendat hoţia, prostia, nesimţirea. Şi totuşi, o singură zi a mimat Partidul pocăinţa, în cea de după încarcerarea lui Dragnea. Atunci a aruncat Oprişan întreaga responsabilitate pentru anii furaţi României asupra „PSDragnea”, de parcă nu toţi PSD-iştii îi juraseră şefului să meargă „până la capăt”. Şi, tot aşa, o singură zi a fost valabilă directiva lui Dăncilă, „să nu mai vorbim despre justiţie”.

Apoi Partidul, care nici spăşit nu se mai poate preface, ca după Colectiv, şi-a revenit rapid. Prin vocea lui Şerban Nicolae, PSD-iştii i-au promis tovarăşului de drum Tăriceanu că nu-l lasă, fără imunitate, pradă justiţiei. Prin fostul ministru chiar al Justiţiei, Robert Cazanciuc, au zis că vor continua neabătut modificarea Codurilor penale. Prin bilele tuturor deputaţilor au pus în locul lui Dragnea din Parlament un ins ce pescuia cu acesta din aceeaşi barcă, în aceleaşi ape.

Fulgerător şi obraznic a răspuns bătrânul securist de la Externe, Meleşcanu, că preşedintele e de vină că Diaspora n-a putut vota, aşa că el nu demisionează „nici imediat, nici mai târziu”. Cu ţâfnă şi-a mai dat o dată drumul la gaze şi şefa Jandarmeriei: nici ea nu renunţă la funcţie, „nici imediat, nici imediat”. În Focşani, un consilier a cerut ca opozanţii să fie împuşcaţi, iar în Bihor, acelaşi Mang, în feuda sa de la Consiliul Judeţean, urla la opoziţie cu ochii ieşiţi din orbite şi ameninţa cu degetul.

România are nevoie de curăţenie generală şi înnoire autentică, dar PSD nici nu vrea şi nici nu poate să se reformeze, tocmai pentru că-i o grupare de Oprişani, Dăncile, Olguţe, Bădălăi, Mangi şi Bodogi de tot felul. Mii de capete ale unui monstru avid de avere şi putere. Ne-am amăgi, aşadar, crezând că dacă i se taie câte unul nu-i cresc altele la loc.

Soluţia e, deci, una radicală. O spunea în urmă cu peste 2000 de ani un înţelept, Cato cel Bătrân: Cartagina, cetatea corupţiei şi a desfrâului, trebuie distrusă! După nimicirea ei, Roma a început cu adevărat să înflorească.