Ăsta era power-play-ul la mijlocul săptămânii trecute, când Ilie Bolojan era încondeiat ca un PSD-ist vopsit, obsedat să bage mâna şi mai adânc în "buzunarele românilor", să "împovăreze sectorul privat" şi mai abitir. Să majoreze TVA contrar preşedintelui Nicuşor Dan, care în campanie a dat în scris, chit că nu-i treaba preşedintelui, că TVA nu se măreşte.
Argumentele? Un liberal scade taxele, nu le creşte! Prin urmare, deficitul bugetar, urgenţa nr. 1, s-ar corecta prin simpla reducere a cheltuielilor: eliminarea pensiilor speciale, a sinecurilor în general, colectarea taxelor existente, reducerea evaziunii şi corupţiei, dar şi a numărului de parlamentari, digitalizare, desfiinţarea de instituţii, reorganizare administrativ-teritorială.
Sigur că toate sunt reforme vitale, dar nu reduc deficitul bugetar peste noapte. Iar România e cu spatele la zid. Nu doar bani nu avem, nu avem nici timp. Ceea ce nu s-a spus cinstit este că, după ce ani la rând am tot acumulat deficit bugetar, ECOFIN, Consiliul economic şi financiar al UE, ne-a dat ultimatum să prezentăm măsuri imediate. Or, ca să tai sinecurile sau să comasezi instituţii, e obligatorie legiferarea în consecinţă, ceea ce durează şi, având în vedere CCR, nu-i nici sigur. La fel şi pentru eficientizarea şi curăţirea Fiscului, trebuie timp. În schimb, creşterea TVA se simte imediat. Da, o vom simţi cu toţii, dar fără ea nu se poate, pur şi simplu.
Până una-alta, după ce l-a descris ca "persoana cea mai potrivită să facă ajustările necesare în aparatul statului", preşedintele Nicuşor Dan l-a nominalizat premier exact pe Bolojan. Singurul care nu vinde iluzii, ci atenţionează constant şi textual, încă de anul trecut, că "indiferent cine va fi la guvernare" va avea de luat măsuri dureroase, că pentru corectarea deficitului nu sunt suficiente reducerile de cheltuieli, ci sunt necesare şi majorări de taxe. De aceea a repetat că nu există "salvatori" şi nici "soluţii magice". A reiterat-o şi la desemnare, când şi-a anunţat priorităţile, prima fiind "să punem ordine în finanţele ţării".
Ilie Bolojan ar putea deveni cel dintâi premier al României - deocamdată e doar desemnat - care n-a ars nicio etapă, care le-a parcurs pe toate, de la consilier local la consilier judeţean, de la primar de municipiu la preşedinte de consiliu judeţean, trecând şi prin Guvern, ba şi asigurând un interimat la Preşedinţia României.
Calificarea lui nu înseamnă, însă, că va şi ajunge prim-ministru al României. Nu-i deloc sigur că şefii partidelor îi vor da libertatea să desemneze miniştrii, şi nici că la votul de învestitură în Parlament deputaţii şi senatorii îi vor da suficiente bile albe pentru programul care va conţine tot ce ar urma să facă în fruntea Guvernului. Prin urmare, lozinca va rămâne aceeaşi - Jos Bolojan! - până ce nevolnica noastră clasă politică va reuşi să se debaraseze de acest adevărat anti-model. Singurul "politruc" anti-sistem, reformist pur-sânge – practician, nu teoretician –, care chiar a pus la regim instituţiile pe care le-a condus.