La iniţiativa deputatului bihorean Adrian Miroslav Merka, reprezentant al Uniunii Democratice a Slovacilor şi Cehilor din România, data de 11 octombrie a fost declarată, prin lege adoptată de Camera Deputaţilor, Ziua Şcolii Ardelene.
"Am făcut acest demers, printr-un efort comun cu Episcopia Greco-Catolică de Oradea, deoarece consider că ţara noastră are nevoie astăzi, mai mult decât oricând, să îşi reconfirme valorile naţionale în conştiinţa publică. Chiar dacă sunt minoritar, am reuşit să conving toţi reprezentanţii formaţiunilor politice din Parlamentul României să mi se alăture, atât în calitate de iniţiatori (...) deoarece am considerat necesar să lupt pentru crezul meu şi al ardelenilor, acela că România trebuie să recunoască meritele înaintaşilor", şi-a explicat iniţiativa deputatul bihorean, printr-un comunicat dat publicităţii joi, la două zile după adoptarea legii.
"Ţinând cont de faptul că Şcoala Ardeleană a reprezentat un simbol şi a avut un rol fundamental în promovarea ideilor culturale, educaţionale şi politice ce au stat la baza formării statului român, am considerat necesară depunerea în Parlament a acestei iniţiative legislative, astfel încât Şcoala Ardeleană să poată fi omagiată într-o zi specială, prilej de aducere aminte a marilor noştri înaintaşi şi a operei lor nemuritoare", a mai arătat deputatul Merka.
Şcoala Ardeleană a fost o importantă mişcare culturală generată de unirea mitropoliei românilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolică, act în urma căruia a luat naştere Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Reprezentanţii Ţcolii Ardelene au adus argumente istorice şi filologice în sprijinul tezei că românii transilvăneni sunt descendenţii direcţi ai coloniştilor romani din Dacia. Aceasta teză este cunoscută şi sub numele de latinism.
Ţcoala Ardeleană s-a înscris în contextul iluminismului german (Aufklärung), susţinut în plan politic de iozefinism. Diferenţa faţă de iluminismul francez este dată de faptul că Ţcoala Ardeleană nu a constituit un curent anticlerical, mişcarea culturală transilvăneană pornind tocmai din sânul Bisericii Greco-Catolice.
Ţcoala Ardeleană a contribuit nu numai la emanciparea spirituală şi politică a românilor transilvăneni, ci şi la a celor de peste munţi. Unul din documentele cele mai importante elaborate îl constituie petiţia Supplex Libellus Valachorum (1791, 1792), adresată împăratului romano-german Leopold al II-lea, pentru recunoaşterea naţiunii române ca parte constitutivă a Marelui Principat Transilvania.
O altă realizare a Ţcolii Ardelene a fost introducerea grafiei latine în limba română, în locul scrierii chirilice, şi tipărirea primului dicţionar cvadrilingv al limbii române, Lexiconul de la Buda. Deviza Ţcolii Ardelene a fost "Virtus Romana Rediviva" (prescurtat V.R.R.), care îndemna la renaşterea vechilor virtuţi ostăşeşti, în lupta pentru drepturi naţionale, pentru limba şi credinţa străbună, pentru unirea tuturor românilor într-o singură ţară. Principalele centre ale Şcolii Ardelene au fost la Blaj, Oradea, Lugoj, Beiuş, Năsăud, iar cei mai notabili reprezentanţi Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Ţincai, Ion Budai Deleanu, Ioan Inochentie Micu Klein.
Ziua de 11 octombrie 1754 este ziua în care, la Blaj, episcopul Petru Pavel Aron a emis decretul de înfiinţare, la Blaj, a primelor şcoli sistematice şi moderne din istoria românilor.