Dacă liberalii nu au obţinut singuri - prin ei înşişi! - majoritatea mandatelor în Consiliul Judeţean, iar viitor preşedinte va fi uns PSD-istul Ioan Mang cu ajutorul prietenilor din UDMR, sau dacă Mircea Mălan va căpăta şefia instituţiei doar cu voturile combinagiilor lui Kiss, devenindu-le astfel ostatic pentru următorii patru ani, au a-i mulţumi propriului lider, Cornel Popa!
Fostul, deja, şef al CJ Bihor are, am mai zis-o, marele merit de a fi preluat PNL Bihor din obscuritatea celor două-trei procente în care era înţepenit în vremea când partidul era doar o cafenea unde se adunau la taifasuri alde Silvică Torjoc, Tavi Bot şi Costică Dumitru, pentru a-l duce pe primul loc al podiumului politicii bihorene, precum şi pe cel de a fi încurajat – cum n-au făcut-o nici Petru Filip, nici Ioan Mang – afirmarea unor colegi ca Ilie Bolojan şi Mircea Mălan.
Popa este, însă, şi cel care se face vinovat de cel mai ruşinos gest al PNL-iştilor bihoreni din existenţa lor de după 1990: blatul de la Beiuş. În urmă cu 12 ani, îl descoperea pe Adrian Domocoş şi-l punea în fruntea organizaţiei locale, iar acum 8 ani îl făcea primar, suprimând astfel monopolul PSD asupra oraşului. Când Domocoş s-a nărăvit la corupţie, în loc să-l tragă pe dreapta, a ţinut de el doar pentru că era popular. A refuzat să facă ceea ce trebuia încă de acum trei ani, când Domocoş era călcat prima oară de DNA. A refuzat şi acum doi ani, când era arestat. A continuat să refuze şi anul trecut, când Domocoş încasa o primă pedeapsă, cu suspendare, pentru fapte începute, ce-i drept, de predecesorii PSD-işti.
Nu ştiu dacă Popa nu s-a lepădat de Domocoş din sentimentalism sau din interes, dar constat că n-a făcut-o. Astă-iarnă, când cuplul Gorghiu-Blaga a decis să mimeze intransigenţa, iar Domocoş n-a mai putut fi candidatul PNL, i-a îngăduit să conducă de facto organizaţia locală chiar dacă formal l-a lăsat fără funcţia de preşedinte, iar astă-primăvară, când a trebuit să-l excludă tot de ochii lumii, pentru că s-a înscris independent la Primărie, a mers tot pe mâna lui, sperând că va păstra voturile acestuia pentru Consiliul Local şi Consiliul Judeţean. Dumnezeul căruia i se închină Popa l-a pedepsit, însă, condamnându-i definitiv favoritul taman în ultima zi a campaniei, ceea ce l-a împins pe liderul PNL Bihor la cel mai ruşinos gest din carieră: s-a afişat cu penalul, mizând pe suporterii acestuia, dar pierzându-i pe alegătorii sătui de compromisuri.
Dacă eram şeful PNL Bihor, mi-aş fi protejat colegii dându-l afară pe Domocoş "la prima abatere", chiar de pierdeam câteva sute sau mii de votanţi beiuşeni. Popa a sfârşit jalnic, coborându-şi partidul pe aceeaşi treaptă cu PSD-ul scutit de atâta zarvă chiar dacă din rândurile lui au fost condamnaţi mai rău, cu executare, fostul primar Odobasian şi fostul vice Iuhas.
Liberalii bihoreni au acum o mare problemă: trebuie să-i rămână recunoscători lui Popa pentru meritele din trecut, dar să-i taie capul pentru uriaşa porcărie tocmai comisă!