Jurnalistul şi scriitorul Emil Hurezeanu, acum ambasador la Berlin, a reuşit marţi să umple şi să anime Aula Magna a Universităţii din Oradea.
Cu o punctualitate nemţească, publicistul, invitat de conferenţiarul Cristina Matiuţa, de la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii orădene, să-şi lanseze şi aici volumul "Pe trecerea timpului. Jurnal politic românesc 1996-2015" la un an după publicarea la Editura Curtea Veche, şi-a făcut intrarea în sală exact la ora rânduită. A trecut cu ironie fină şi nejignitoare peste întârzierea rectorului Constantin Bungău (ba chiar i-a adresat mulţumiri pentru ea odată cu ele pentru cuvintele de întâmpinare) care i-a îngăduit să se mai întreţină încă 10 minute cu prietenul său, profesorul orădean Mircea Morariu.
Un exemplu de stil
Pedant cunoscător al istoriei postului de radio Europa Liberă, unde s-a lansat Hurezeanu în calitate de comentator politic (de altfel acesta l-a şi complimentat spunând că "Mircea Morariu ar fi trebuit să fie unul dintre noi", deoarece a recuperat această istorie cu o "măiestrie de care niciunul dintre noi, cei care suntem în viaţă, nu suntem în stare"), profesorul orădean a punctat câteva dintre momentele de referinţă din activitatea autorului, evidenţiind valoarea analizelor care au atins "cam toate evenimentele" perioadei 1996-2015 şi a interviurilor selectate în carte, dar şi valoarea "locurilor de întoarcere" ale autorului, detectabilă în textul unor conferinţe susţinute în Sibiul copilăriei sau în Clujul studenţiei.
"Fiecare comentariu din această carte este un exemplu de stil, un exemplu de folosire a limbii române, pe care tinerii studenţi de la Facultatea de Jurnalism ar trebui să-l studieze", a îndemnat profesorul Morariu, exemplificând că în textele destinate citirii la radio şi abia apoi tipărite "fiecare cuvânt tipărit are şi sunet".
Cartea e mai mult decât o culegere de articole, interviuri şi conferinţe, a spus şi conferenţiarul Cristina Matiuţa, este "o relatare despre cum ne-am petrecut timpul în ultimii douăzeci de ani", textele având meritul nu doar de a fi fixat evenimentele, ci şi de a le fi contextualizat, de a le fi analizat şi judecat pe ton calm. "Noi avem neşansa să vedem pe ecranele televiziunilor tot felul de analişti, ca să nu mai vorbesc şi de politicieni, arţăgoşi, nervoşi. Scriitura lui Emil Hurezeanu te lasă să judeci singur", spus Matiuţa, în acord cu unul dintre primii ei prezentatori, Andrei Pleşu, care elogia stilul autorului tocmai pentru că pune la dispoziţia cititorului elementele necesare unei judecăţi şi eventual o opţiune, nu şi sentinţe.
"Să stăm între scaune"
Mai mult decât despre carte, Emil Hurezeanu a vorbit despre necesitatea unui jurnalism documentat şi echilibrat, denunţându-l pe cel gălăgios şi distructiv. Autorul a rememorat vremurile de început de la Europa Liberă, când jurnaliştii de aici aveau misiunea de a demonta minciuna regimului comunist, fără a-şi permite însă niciodată să îndemne la revoltă împotriva acestuia, spunând, de pildă, "Jos comunismul!" (de altfel nu le permitea nici managementul american al postului), adăugând imediat că odată cu Revoluţia "adevărul s-a spart în multe cioburi", iar maniheismul, judecata în alb şi negru, a început să-i "displacă".
De altfel, el a criticat "aroganţa aşezării în mijlocul unei arene" a acelui jurnalist care "nu ţine seama de mozaic", nominalizându-l la un moment dat, elogios-critic, inclusiv pe fostul său partener de emisiuni de la Realitatea TV şi Digi 24. "Îi admir pe toţi cei care sunt nervoşi, tumultuoşi. Pe Cristian Tudor Popescu îl admir pentru suveranitatea opiniilor, îi admir pe cei care se iau la luptă cu taurii, comunali sau mitologici... Îi admir, dar nu-i pot urma", a spus Hurezeanu.
"Unii jurnalişti cred că sunt mai importanţi decât evenimentul. Eu am o nostalgie a jurnalismului eseistic, calm, înţelegător, nu senzorial, inflamat, vindicativ şi fără referinţe", a spus publicistul, amintind îndemnul pe care un conducător al săptămânalului german "Die Zeit" îl adresa redactorilor: "Să stăm între scaune", adică să încerce şi altă perspectivă decât cea preconcepută, să fie rezervaţi şi detaşaţi, nu categorici şi definitivi.
Înainte să satisfacă solicitările doritorilor de autografe care s-au aşezat la o coadă cam "ca pe vremea lui Ceauşescu" la lapte ori în anii 2000 la Finanţe, actualul ambasador le-a urat tinerilor studenţi "să-şi atingă potenţialul".
"Vreau să avem toţi încrederea că ne putem atinge potenţialul", făcând şi destăinuirea că din noul său job poate spune că "nu stăm atât de rău precum credem", dar fără a adăuga dacă "stăm" bine.