De la mijlocul şi până la finele săptămânii trecute, 140 de fruntaşi USR din toată ţara şi din diaspora s-au reunit în Băile Felix, "un eveniment mare", după cum l-a descris preşedintele Cătălin Drulă, care a invitat presa ca să-i spună ceea ce deja ştie tot românul alfabetizat, şi anume că PSD şi PNL au devenit de nevotat. Întrebarea este, însă, dacă românul are opţiuni, de vreme ce prestaţia USR însăşi e mai degrabă stridentă decât convingătoare.
Luată la bani mărunţi, dincolo de lozinci, USR oferă nu atât argumente pentru sine, cât contra celorlalţi. Din 2020 încoace, de când diverşi reprezentanţi ai săi au ajuns în funcţii executive, o mulţime de "salvatori" şi-au dezvăluit aceleaşi bube precum îmbătrâniţii în rele din "vechea clasă politică". La acea vreme, USR-PLUS (acum doar USR.!) a promovat o mulţime de traseişti - la Alba Iulia, de pildă, primarul e un fugar de la PNL mai cunoscut prin participarea la evenimente ale Ambasadei Rusiei decât prin cine ştie ce reuşite edilitare.
Alţi USR-işti au fugit ba la PNL, ba chiar şi la PSD, de se întreabă simpatizanţii ce filtre au existat la primirea lor în partid. În Braşov e un primar care şi-a trecut în CV o diplomă de licenţă pe care, însă, n-a obţinut-o, deci ce deosebire faţă de doctorii Ciucă sau Bode? La Sectorul 1, primăriţa Clotilde Armand refuză, pur şi simplu, să furnizeze presei informaţii publice, deşi a fost obligată printr-o sentinţă judecătorească, iar nefericiţii din bucăţica ei de Bucureşti se plâng că au atins recordul de mizerie. Neamţul Fritz din Timişoara nu îndrăzneşte să reformeze sistemul de termoficare, deşi tocmai asta a promis, reforme. Iar exemplele pot continua, inclusiv cu edili care au alungat lipitorile PSD şi PNL din instituţii pentru a le aduce pe ale lor.
Bineînţeles că nivelul de corupţie din USR nu se apropie, nici pe departe, de cel atins în PSD, PNL şi UDMR, dar asta fiindcă "oamenii noi" au puţini reprezentanţi, şi de puţin timp, în administraţie. Baiul e că niciunul n-a rupt norii cu idei şi, mai ales, cu fapte care să le justifice supranumele de salvatori. Iar ascuţimea limbii cu care liderii lor din Parlament descriu incompetenţa şi corupţia celor de la guvernare nu ajunge pentru a convinge alegătorii. O astfel de iscusinţă nu îndreptăţeşte voturile, pentru că, vorba lui Drulă însuşi, şi cei de la AUR "le zic apăsat".
USR trebuie să demonstreze că, spre deosebire de PNL şi PSD, învaţă din propriile greşeli şi, din păcate, adună destule. Prin urmare, nu de teambuildinguri au nevoie liderii partidului (plătite, apropo, tot din subvenţiile pentru partide, din care, deşi le condamnă prin machete publicitare online, şi ei se hrănesc offline), ci de renunţarea la ipocrizie, excese şi decibeli, de luciditate, cumpătare şi profesionalism.
Politica nu e joacă de "copii teribili", răzgâiaţi, ci treabă de oameni echilibraţi, competenţi şi eficienţi. Chiar dacă timpul a început să nu mai aibă răbdare nici cu ei, USR-iştii au, totuşi, încă un an să arate că se maturizează...