Prezentat de BIHOREANUL în patru episoade dedicate câte unei mega-afaceri - construirea gropii de gunoi a Oradiei de către firma ungară Keviep, trucarea licitaţiilor pentru drumuri, reţele de apă şi terenurile unor foste cazărmi în beneficiul firmei Selina, precum şi pentru achiziţia de cărbune pentru CET - dosarul cu care DNA l-a trimis în judecată vara trecută pe şeful UDMR Bihor, Alexandru Kiss, dezvăluie că ani întregi administraţia locală a fost dominată de o corupţie generală, la care partenerii politici îi erau părtaşi.

Procurorii spun, însă, negru pe alb, că şeful UDMR şi-a făcut mendrele până în 2008, când la conducerea Oradiei şi a Bihorului au ajuns "persoane necooperante", arătând că nu chiar toţi politicienii i-au fost complici lui Kiss, ba unul i s-a opus deschis: Radu Ţîrle, preşedinte al CJ în perioada 2008-2012.

Martor al acuzării

BIHOREANUL a prezentat pe larg povestea "proiectului social" cu 4.000 apartamente pe care Alexandru Kiss l-a lansat în 2005 pentru a "aranja" vânzarea terenurilor fostelor cazărmi din Calea Aradului 4 şi din strada Universităţii 1A către Selina. În acelaşi mod, şeful CJ a mai încercat o trânteală folosindu-se de o altă firmă condusă de un cetăţean ungar, miza fiind un teren, transferat tot de la Ministerul Apărării, întins pe 14 hectare în strada Universităţii nr. 4, în spatele unităţii de jandarmi.

Cum şi de la cine au aflat procurorii? Chiar de la urmaşul lui Kiss la şefia CJ, pe care şeful UDMR a încercat să-l cumpere ca să-i continue afacerile. Iată ce au consemnat în rechizitoriu: "Audiat la 23.06.2014, martorul Ţîrle Radu a declarat că în a doua jumătate a anului 2008, după alegerea sa în funcţia de preşedinte al CJ, a blocat proiectul imobiliar planificat pe amplasamentul din strada Universităţii nr. 4, iar inculpatul Kiss Alexandru i-a propus o sumă de bani pentru a fi de acord cu finalizarea proiectului în modul dorit de acesta. Proiectul viza terenul de 14 hectare preluat de CJ în temeiul HG 670/12.07.2005 (deodată cu terenul din strada Universităţii nr. 1A) pentru care prin HCJ nr. 52/31.03.2008 se aprobase asocierea cu o persoană fizică sau juridică pentru constituirea unei societăţi pe acţiuni. Aşa cum se poate observa, este vorba despre acelaşi tipar ca în cazul terenului din Calea Aradului nr. 4", spun procurorii DNA.

La indigo

BIHOREANUL a semnalat combinaţia încă din 2008. Articolul "Cartierul Kiss 2, ctitorit de Ţîrle" (facsimil) relata cum Kiss iniţiase o serie de Hotărâri ale CJ pentru aprobarea "în principiu" a asocierii judeţului pentru "dezvoltarea unui proiect imobiliar". Planul era fantasmagoric: CJ contribuia cu cele 14 hectare (subevaluate la 81 euro/mp, valoarea reală fiind 200 euro/mp) şi ar fi avut 49% din acţiuni, iar firma Hayward Servicos de Consultoria, condusă de un anume Szekely Jozsef şi prezentată ca fiind spaniolo-portugheză, ar fi deţinut 51%. Scopul? O investiţie de 360 milioane euro pentru construirea a 3.000 de apartamente în blocuri cu 16-21 etaje, a unui centru de afaceri, a unui centru comercial, unui SPA şi unei parcări subterane.

În octombrie 2008, proaspăt preşedinte al CJ, Ţîrle conducea şedinţa în care urma ca HCJ-urile "de principiu" să fie materializate prin asocierea efectivă cu HSC. Atâta doar că s-a opus, invocând insuficienţa datelor despre firmă. Aşa cum arăta şi BIHOREANUL, HSC nu avea nici măcar un site, iar numele directorului Szekely Jozsef apărea doar într-un anunţ în limba maghiară, cum că era în căutare de finanţatori pentru o afacere de telefonie mobilă în Spania. "Păi ce are de pierdut Consiliul? Ce, sapă cineva pământul şi îl duce în Portugalia?", ducea Kiss în derizoriu orice explicaţie.

Trei castane

Dacă rechizitoriul nu a reţinut mai multe detalii din declaraţiile lui Ţîrle, fostul preşedinte al CJ le-a oferit BIHOREANULUI, povestind cum i-a oferit Kiss până la 2 milioane euro ca să-i finalizeze afacerile.

"La preluarea funcţiei am găsit trei castane fierbinţi", spune Ţîrle. Prima problemă, care a şi iscat cele mai mari scandaluri, a fost cea a noului sediu al Muzeului Ţării Crişurilor. Înaintea sa, Kiss contractase un mega-credit de 814 miliarde lei vechi, din care 584 miliarde pentru această lucrare. "Licitaţia a făcut-o Kiss pentru Selina, dar nu apucase să semneze contractul", aminteşte Ţîrle. Cum noul preşedinte considera că din aceşti bani se putea construi un sediu nou, a încercat să evite semnarea contractului, invocând faptul că Selina nu avea toate atestatele pentru a lucra la monumente clasa A, cum e fosta Garnizoană. "Am cerut poziţia Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, care însă n-a vrut să dea un răspuns clar". În această situaţie, ca să nu fie acuzat că tergiversează lucrurile, Ţîrle a semnat contractul în ianuarie 2009.

Pe parcurs, însă, Selina a urmărit permanent majorarea lui. "Pe vremea dlui Kiss, firma era abonată la banii CJ. La licitaţii oferea preţuri mici, iar la final încasa cu până la 50% peste preţul de atribuire", spune Ţîrle. Aşa s-a procedat şi la fosta Garnizoană: Selina a livrat în 2010 "lucrări suplimentare" de 44 miliarde lei vechi, pe care Ţîrle refuza să le achite, arătând că firma fie nu le efectuase în realitate, fie nu ceruse acordul CJ. "Când am semnat contractul, am cerut firmei să nu iasă din proiectul foarte lăudat, făcut de o firmă din Italia. Am zis că, dacă era aşa bun, să fie respectat întocmai!". În plus, zice Ţîrle, contractul oricum prevedea firmei un profit de 15%, plus alte 15% cheltuieli neprevăzute, din care putea face eventualele lucrări suplimentare cu adevărat necesare.  

Ce-a urmat, se ştie: şeful CJ a fost acuzat că "persecută" Selina şi că blochează lucrările, presa sugerând că înverşunarea s-ar fi datorat refuzului patronului Beneamin Rus (foto) de a cumpăra ferestrele de la firma de termopane a fratelui lui Ţîrle. "Sursele au fost mereu dl Kiss şi dl Rus, dar informaţia era falsă. A fost aruncată numai ca să fiu discreditat. Proiectul prevedea ferestre din lemn şi fratele meu producea doar din PVC, iar dacă voiam favoruri de la Selina i-aş fi aprobat suplimentele, nu le-aş fi refuzat", zice fostul preşedinte.

Sabotaj la Aeroport

A doua "castană" era Aeroportul. Aşa cum BIHOREANUL dezvăluia în primăvara lui 2008, Kiss pretexta că acesta blochează dezvoltarea Oradiei şi voia mutarea lui în zona "maghiară" a judeţului, unde ar fi fost mai aproape de Autostradă, iar pe cele 130 hectare eliberate în oraş să se facă "dezvoltare imobiliară". Propunerea era aberantă, demonstra un expert: nu doar că apropierea Aeroportului era benefică oraşului, dar pentru construirea unuia nou trebuiau ani întregi de studii şi finanţări de sute de milioane de euro.

Aşa că, după ce, pe vremea lui Kiss CJ nu a investit nimic în Aeroport, tocmai pentru a-l face inutilizabil, Ţîrle a vrut să schimbe lucrurile. "Am făcut demersuri să modernizăm aerogara şi să luăm fonduri europene pentru pistă, dar dl Kiss a făcut tot posibilul să împiedice proiectul. M-a asigurat că o să pice dacă îl pun în dezbaterea Consiliului. De două ori a şi picat, au votat pentru doar consilierii PNL, iar UDMR, deşi ne era aliat, a votat contra, la fel ca PSD şi PD". Abia la a treia încercare s-a votat, "după ce am adus la şedinţă reprezentanţii instituţiilor implicate la Aeroport: Autoritatea Aeronautică, care atenţiona că în curând pista nu mai poate fi folosită, ai ROMATSA, Brigăzii Anti-Teroriste a SRI, Poliţiei de Frontieră şi Vămii".

De la ademeniri la şantaj

Cel mai mult, Kiss era preocupat totuşi de cele 14 hectare din strada Universităţii 4, dar Ţîrle i-a spus că nu va semna asocierea cu HSC nici dacă Hotărârea va fi adoptată peste capul lui. Ca să-l "înmoaie", Kiss a încercat "de la ademeniri şi şantaj până la ameninţări", spune Ţîrle. "Îmi zice «Da’ de ce nu vreţi? Da’ n-o să fiţi veşnic preşedinte. Da’ aveţi trei copii. Facem să fie bine. Aşa se fac lucrurile. Da’ ce să facem ca să vreţi? Da’ cât vreţi? Prin cine vreţi?». În două rânduri, liderul UDMR a pronunţat chiar şi sumele. "M-a întrebat cât vreau. «Un milion de euro, un milion şi jumătate, două milioane? Spuneţi cât!», mi-a zis dl. Kiss".

Pentru că a refuzat sistematic, după câteva luni Kiss a întors foaia. "M-a ameninţat că rupe coaliţia cu PNL, că mă izolează în partid, ceea ce s-a şi întâmplat. M-a avertizat că o să fiu atacat în ziare, că mă opun dezvoltării, că blochez lucrurile, că nu fac nimic. Şi asta s-a întâmplat şi nu m-am mirat: o dată a fost surprins în biroul lui dând un plic unui ziarist", spune Ţîrle, refuzând nominalizarea acestuia.

În schimb, adaugă că ofertele de mită i-au fost făcute şi de Beneamin Rus, atât prin interpuşi, cât şi direct. "Dl Rus mi-a spus personal că el este «un cal bun de călărit», că «l-au călărit destui politicieni» şi că «se lasă călărit». După ce s-a lămurit că nu are rost să mai încerce, m-a făcut nebun".

Atacuri la copii

BIHOREANUL l-a întrebat pe fostul preşedinte al CJ dacă a înregistrat vreodată tentativele de mituire ori dacă a sesizat instituţiile statului. Răspunsul? Nu. Motivul? Bătălia era inegală...

"La un chef, dl Kiss a promis că «se ocupă» de copiii mei. Fiul cel mic a fost aşteptat o dată la ieşirea de la şcoală şi invitat să urce într-o maşină cu geamuri fumurii, unde doi bărbaţi i-au fluturat un teanc de euro, întrebându-l dacă îşi închipuie câte poate cumpăra cu ei dacă tata vrea. După vreun an, când venea spre casă cu maşina, a intrat în el o maşină cu numere străine care a fugit. Am făcut plângere la Poliţie, dar nu am aflat niciodată autorii", susţine Ţîrle.

Cât despre variantele celor nominalizaţi, care ar putea lesne repeta că Ţîrle a rămas un "nebun", deocamdată sunt necunoscute, ei alegând tăcerea, atât în faţa anchetatorilor, cât şi a opiniei publice. O vor face, poate, în faţa judecătorilor...

BUN DE PLATĂ
Preşedinte executat

După patru ani în fruntea CJ, Radu Ţîrle afirmă că n-a luat niciodată mită şi că a plecat din funcţie având în contul bancar câteva mii de euro mai puţin decât avusese la preluarea ei, plus riscul de a fi pus la plata altor aproape 3.000 euro doar pentru că n-a vrut să "umfle" plăţile către Selina. Motivul? În mandatul lui Kiss, Selina avea contracte multianuale, pe 4 ani, pentru drumuri, deszăpeziri şi lucrările de estetică, adică tăierea vegetaţiei de pe margini.

Ţîrle spune că după ce a împărţit judeţul în 5 zone pentru deszăpeziri, în aprilie şi în august 2009 Selina a înaintat CJ două facturi de 13,5 miliarde lei pentru deszăpeziri făcute, chipurile, în ianuarie, dar pentru că n-a prezentat situaţii de lucrări şi nu exista dovada că le-ar fi efectuat în mod real, a refuzat plata. Selina l-a dat în judecată, a câştigat procesul şi Ţîrle a fost obligat să-i vireze banii, iar ulterior o comisie administrativă l-a găsit responsabil de prejudicierea CJ cu 120 milioane lei vechi, echivalentul a aproape 3.000 euro, onorariul executorului. "Şi acum mă judec, încercând să demonstrez că nu eu am fost vinovat, ci cei care au acceptat facturile la plată fără justificare legală", spune Ţîrle.