Vinerea trecută, doar fiţoşii şi snobii nu s-au înghesuit la Lotus Multiplex, pentru a asista la premiera orădeană a lui "Morgen", ultimul hit semnat de salontanul Marian Crişan, în prezenţa acestuia şi a echipei cu care a realizat producţia premiată de patru ori la Festivalul de la Lucarno.
În egală măsură accesibil maneliştilor şi interpretabil de academicieni, filmul face echilibristică între simplu şi banal, izbutind pe alocuri chiar să se învecineze cu genialul. De la "Forrest Gump", "La vita e bella" şi "Filantropica", nu multe au fost filmele ultimilor 20 de ani din întreaga lume care să îmbine atât de frumos şi de captivant comedia cu drama, care să spună atât de pe înţelesul tuturor că omenia supravieţuieşte dincolo de frontiere şi legi.
Decupaj de ziar
Dintr-o frântură de ştire citită într-un ziar local, scrisă cel mai probabil fără chef şi fără talent, doar ca să umple o pagină de "Poliţia ne informează", regizorul salontan Marian Crişan (foto), câştigător în 2008 al Palme d'Or la Cannes, a demonstrat că se poate scoate o mică capodoperă.
Povestea lui "Morgen", film premiat şi răspremiat peste hotare (căci, nu-i aşa, nimeni nu-i profet în ţara lui) este deja arhicunoscută. Un localnic din Salonta, Nelu (jucat perfect de actorul clujean Andrei Hathazi), "bodyguard" la - să te spargi te râs! - firma "Predator Security", care asigură paza la Penny Market, găseşte la pescuit, într-un canal de irigaţii, un kurd care voia să ajungă din Turcia în Germania. "Alemania, Alemania", repetă turcul într-o cascadă de vorbe spuse pe păsăreasca lui, din care totuşi Nelu înţelege esenţa: omul trebuie să ajungă la familia lui, pe care o "pupă" într-un mic album de poze purtat în sân.
Nelu îl ia pe turc şi-l ascunde în târnaţ, până va găsi o soluţie să-l treacă graniţa în Ungaria. Ia o mulţime de măsuri de precauţie ca să nu-l amuşine zeloşii de la Poliţia de Frontieră, dar pentru că uită să aducă în casă "croampe" pentru ciorbă, turcul e descoperit de cicălitoarea nevastă, Florica (Elvira Rîmbu). O femeie ca mai toate de pe la ţară, care pune picioru-n prag cu ortodoxie: "Io cu străini nu dorm în casă!".
Încet-încet, însă, Nelu îl integrează pe turc în comunitatea micului oraş provincial. Iese chiar cu el la birt şi joacă biliard în văzul tuturor, până ce - minune! - nevasta ajunge să-şi apostrofeze nu doar propriul bărbat, ci şi pe străinul adoptat, zicându-le autoritar amândurora: "No, acasă, că-i târziu!".
Europa, Europa
Cine are chef să râdă, râde la "Morgen" din prima scenă până la curgerea genericului de final. Nelu, un pătimaş al pescuitului, se întoarce în zori de la o partidă solitară de dincolo de graniţă (totdeauna "dincolo" peştele e mai mare ori are oase mai puţine!), iar în vamă agentul român îl întreabă jovial "Prins-ai ceva?". Omul neagă (c-aşa-i românul, nu bate toba când îi "pică" ceva), dar "ungurul" îl ia la control. Îi găseşte captura şi-l pune s-o lase în faţa gheretei, pe motiv că, asemenea turcului, nu poate circula liber, neavând acte de Uniunea Europeană...
Filmul curge domol, ardeleneşte, arătând viaţa lui Nelu jalonată de obligaţia "de serviciu", executată în stilul propriu, şezând în faţa magazinului şi "cujetând" la toate cele, de la meciurile de fotbal din liga judeţeană până la împovărătoarea sarcină de a lua un credit pentru repararea acoperişului casei. Povestea devine tot mai captivantă cu fiecare încercare de a-l scoate pe turc peste graniţă, ba cu autobuzul care duce fanii echipei "Atletico Mădăras" la o partidă de fotbal cu o echipă maghiară (şi unde turcul devine "de-al nostru" fiindcă se bagă şi el în încăierare), ba cu o "trotinetă" care, chipurile, trebuie să traseze marcajul pe carosabil până în primul sat de "dincolo", în cadrul (fireşte!) unui program transfrontalier.
Lecţie despre om
Episoadele, deşi neaoş-ardeleneşti, trimit uneori la coloratele scene din filmele lui Kusturica (dar ce, numai Kusturica are dreptul să fie balcanic?), însă mustul comicului de situaţie şi de limbaj de care filmul este plin nu exclude nici pe departe importanţa mesajului adânc al lui "Morgen".
Deşi intens şicanat de poliţiştii de frontieră (care nu admit ca prin sectorul lor de responsabilitate să se întâmple treceri frauduloase, mai ales sâmbăta, când completarea hârţogăriilor le-ar strica ziua), dar şi pisălogit de nevastă (care se teme că turcul poate fi un "terorist", asta până îşi dă seama că îl poate pune la treabă în gospodărie), Nelu se dovedeşte nu un bleg fără ţel, ci un ins 100% uman. Prins de poliţişti cu turcu-n sac şi ameninţat că pârnaia îl mănâncă, ajunge să-i dăscălească pe "oamenii legii" cu disperarea celui care nu înţelege de ce alţii nu înţeleg un lucru atât de simplu: că un om trebuie să ajungă la ai lui, chiar dacă nu are paşaport, "papir", viză.
Aceasta e "morala" filmului, cum a spus-o după premieră şi Elvira Rîmbu (foto): "Încă o dovadă că omenia depăşeşte graniţe, depăşeşte chiar şi legi". Căci legea omeniei e mai sus şi de graniţe, şi de UE cu regulile ei absurde, adoptate toate în numele, dar vai, atât de des, în pofida omului...
"Filmul umblă prin lumea largă, dar sper că toţi cei de aici veţi fi ca nişte impresari ai lui"
Marian Crişan