Oradea a împlinit 912 ani, iar pentru onorabila vârstă arată foarte bine. Serbarea urbei a scos în stradă zeci de mii de orădeni mândri de orașul lor. Dacă așezarea aproape milenară este reînnoită și atractivă pentru cei care o vizitează, băștinașii nu și-au pierdut, totuși, din apucăturile provinciale. Suntem departe de vibrația din Cluj sau Timișoara, și probabil că va mai dura până să intrăm în liga orașelor importante.
În plus, există o echipă harnică de cârcotași care lansează narative despre cât de rău e la Oradea. Conform acestora, aici sunt cele mai mici salarii din țară. Total fals, nu suntem nici între primele locuri, nici la coadă. Avem cea mai scumpă apă, gigacalorie și servicii de salubritate? Nici vorbă, baliverne!
Dacă vin investitori străini, ca Nokian sau Sthil, nu se bucură pentru că apar noi locuri de muncă, ci văd doar probleme, care există doar pentru ei. Ba că salariații sunt sclavi pe plantații, plătiți cu minimum pe economie, ba că multinaționalele nu plătesc biruri. Dacă orașul este împânzit de șantiere, acestea nu sunt făcute pentru ușurarea traficului și îmbunătățirea nivelului de trai al oamenilor, ci pentru ca firmele de casă să prospere...
Dar cum și eu sunt orădean, vin cu două propuneri pentru o viitoare sărbătoare a orașului. Aș decupla FestiFall de Ziua Orașului. Petrecerea să fie la finalul lui septembrie, când vremea e mai blândă. Dacă prindeam acum o vreme vrăjmașă, tot efortul organizatoric s-ar fi dus pe râpă, căci oamenii n-ar fi ieșit din case. Iar focurile de artificii să fie lansate mai devreme, nu pe la miezul nopții, să se bucure și copiii care au școală a doua zi, și cei care nu mai au răbdare sau puteri să stea până la final.