Sala Mare a Primăriei, numită de altfel "Traian Moşoiu", a fost luni gazda unei conferinţe menite să le amintească celor prezenţi despre omul şi militarul Traian Moşoiu. Cunoscut mai ales pentru faptul că a condus Armata Română în primăvara anului 1919, intrând în Oradea de Paşte, pe 20 aprilie, generalul Moşoiu a fost prezentat în diferite ipostaze.

Conferinţa a fost prezidată de Lucian Silaghi, şeful Direcţiei Judeţene pentru Cultură Bihor, care a transmis salutările organizatorilor şi a spus că "este evident că noi, orădenii, avem o anumită veneraţie pentru Traian Moşoiu, iar dovadă stau busturile sale (…). În Oradea avem o statuie în mărime naturală a Reginei Maria, lucru mai puţin întâlnit".

Prezentarea celor două personalităţi, axată mai mult pe activitatea generalului Moşoiu, a fost susţinută de către Nicolae Pepene, directorul Muzeului Judeţean de Istorie Braşov, instituţie parteneră a evenimentului. Abordând biografia sa cronologic, acesta a precizat că "Traian Moşoiu era un om cu suflet, dedicat şi care iubea oamenii. Era un bun comandant, administrator şi politician". Făcând o trecere prin activitatea sa militară din cel dintâi Război Mondial, Pepene a amintit de puţin ştiuta Doină a lui Moşoiu, dar şi de faptul că personalitatea sa a fost recuperată abia în perioada ceauşistă, prin editarea memoriilor de război, desigur cu inserţiile propagandistice specifice timpului.

Vorbitorul a insistat şi asupra legăturii generalului cu Regina Maria. Prima întâlnire a celor doi a avut loc în Coţofeneşti, în 1917. Despre el, regina spunea că era "un grăsan simpatic, (…) un geniu în planificarea acţiunilor din timp, (…) un gurmand". Faptul că generalul Moşoiu ţinea mult la familia regală a fost dovedit în anul 1918, pe 24 august, când, la aniversarea regelui Ferdinand, a trimis la Bicaz două avioane să împrăştie flori şi mesaje de felicitare.

După ocuparea Oradiei de către Armata Română, cariera militară a lui Moşoiu a atins apogeul, odată cu campania de pe Tisa. Tot în Oradea şi-a încheiat viaţa miliară, renunţând la conducerea Corpului Vânătorilor. Astfel, în anul 1919 renunţa la armată şi se înscria în PNL, devenind preşedintele organizaţiei Bihor a partidului. La începutul anilor ’20, a fost ministru de război şi ministru al comunicaţiilor, punând umărul la realizarea căii ferate Arad-Oradea şi participând la prima împroprietărire din judeţ de după reforma agrară, în zona Nojoridului. A murit în anul 1932, la vârsta de 64 de ani.

În urma prezentării lui Nicolae Pepene a luat cuvântul nepoata lui T. Moşoiu, Anca Neculce, care a transmis salutările sale şi a mulţumit organizatorilor şi participanţilor la eveniment. Alte cuvinte de salut au fost transmise de PS Sofronie, episcopul ortodox al Oradiei, PS Virgil Bercea, episcopul greco-catolic al Oradiei, Felix Koppelmann, preşedintele Comunităţii Evreilor din Oradea şi generalul Vasile Creţ.

După conferinţă, participanţii s-au deplasat în Piaţa Unirii pentru a vedea expoziţia fotografică "Regina Maria, ambasador irezistibil al istoriei şi artei populare româneşti", care va rămâne la dispoziţia publicului până pe 18 iulie.