Programul de Ziua Oradiei se anunţă foarte interesant. Pe partea artistică văd că anul acesta organizatorii s-au gândit să ne dea şi ceva culoare locală. E vorba de un concert de vioară cu goarnă, în orchestraţie modernă.
În ce priveşte partea culinară, nu mă îndoiesc că iar vom avea parte de food truck-uri cu chefi care să ne dea fructe de mare, burgeri şi tot soiul de bunătăţi ce încântă cerul gurii şi ustură buzunarele; de parcă toţi comercianţii au neamuri la Electrica şi vin aici să ne curenteze! Porţiile sunt mici, mâncarea e servită în condiţii modeste din pricina aglomeraţiei, dar tarifele pot concura la lejer cu cele de la restaurantele bune din oraş.
Dar dacă preţurile sunt cum sunt - că, deh, o dată pe an e totuşi Ziua Oraşului -, poate ar fi bine să avem şi mâncăruri tradiţionale. Nu plâng după vremurile în care, în nămol până la genunchi, orădenii făceau coadă, înecaţi într-o mare de fum, la mici şi cârnaţi prăjiţi. Din cultura oraşului face parte şi ramura culinară, de care nu trebuie să ne ruşinăm.
Nu cred că scoicile, creveţii, moluştele şi caracatiţele fac parte din patrimoniul local, pentru simplu motiv că, dacă era aşa, în mod cert bihorenii făceau pălincă şi din fructe de mare. Dar o porţie tradiţională de patru cefe cu garnitură de 12 mici, un ceaun de bogracs sau ceva mâncare slovăcească n-ar trebui să lipsească din ofertă. Sigur că nu la preţ de autogară, însă sub scorurile practicate de veneticii care se plimbă cu caravana de la un târg la altul.
Până la urmă, e sărbătoarea tuturor copiilor acestui oraş: graşi sau slabi, bugetari sau privaţi, români şi unguri, săraci sau căpătuiţi.