Adelina populară
Festivităţile de 1 Decembrie au început în centrul oraşului la ora 10 fix, tonul dându-l oficialii civili şi militari de la judeţ, care s-au adunat cu câteva minute înainte în colţul Bisericii romano-catolice Sfântul Ladislau: preşedintele Consiliului Judeţean, Radu Ţîrle, prefectul Gavrilă Ghilea şi subprefectul Adelina Coste, devenită reflectarea românească a viceprimăriţei Rozalia Biro.
Aşa cum aceasta din urmă obişnuieşte să îmbrace un costum popular maghiar la evenimente precum 15 Martie, şi Coste s-a înfăţişat într-un costum popular românesc din zona Aleşdului. "L-am primit de la o mătuşă, are ceva vechime", a explicat pentru BIHOREANUL Adelina Coste, care - pe post de fular - avea şi în jurul gâtului o panglică tricoloră.
Start furat
Fără să mai aştepte oficialii oraşului, şefii de la judeţ, urmaţi de căpeteniile celor câteva unităţi militare ale Ministerului Apărării rămase la Oradea şi ale structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor (Poliţie, Jandarmerie, Pompieri), s-au grăbit să "ia faţa", astfel încât au pornit singuri spre statuia lui Mihai Viteazul şi au fost singurii care s-au bucurat de intonarea Onorului la General de către fanfara Şcolii Poliţiei de Frontieră.
Conducătorii Oradiei, lăsaţi în ofsaid, au pornit spre statuie abia după ultimul acord al piesei, în frunte cu primarul Ilie Bolojan, însoţit de cei doi viceprimari, Rozalia Biro şi Gheorghe Carp, precum şi de câţiva colaboratori apropiaţi. De altfel, pe parcursul ceremoniei, niciunul dintre oficialii orădeni nu a fost invitat şi nici nu s-a prezentat la pupitru pentru a rosti vreun discurs.
Lume multă, foială neîncetată
În piaţeta din jurul statuii lui Mihai Viteazu s-au adunat, în ciuda gerului pătrunzător, mai mult popor ca oricând în ultimii ani, ofiţerii Jandarmeriei estimând, de altfel, la aproximativ 2.000 numărul persoanelor din Piaţa Unirii. Ca de obicei, politicienii au ocupat trotuarul dinspre statuie, în prim-plan străduindu-se să se remarce (şi reuşind) un grup de UNPR-işti, singurii care au "politizat" momentul prin afişarea unor eşarfe roşii pe umeri. În rest, dintre politicieni, mai discreţi s-au dovedit, spre deosebire de anii precedenţi, atât PDL-iştii, care au ocupat o zonă periferică, spre statuia lui Emanuil Gojdu, cât şi liberalii şi PSD-iştii.
Slijba de Te Deum, condusă de capelanul militar al Oradiei în prezenţa episcopilor ortodox, Sofronie Drincec, şi greco-catolic, Virgil Bercea, nu a putut capta prea mult atenţia orădenilor, nici măcar a celor credincioşi şi duşi la biserică, deoarece - ca de obicei - sonorizarea asigurată a fost proastă, dar şi pentru că oamenii s-au foit mult, plimbându-se de colo-colo, ba pentru a lupta cu gerul, ba pentru a întlni cunoscuţi cu care să schimbe impresii.
Huiduială scurtă
Singurul moment stânjenitor pentru oficialităţi s-a consumat la finalul discursului prefectului Gavrilă Ghilea, care a dat citire mesajului premierului Emil Boc. "Unitatea, libertatea şi democraţia sunt marile valori consfinţite de Marea Unire de la 1918. (...) Dacă în 1918 românii aspirau la libertate şi democraţie, astăzi aceste valori sunt consfinţite şi întărite de apartenenţa României la Uniunea Europeană", a ţinut şeful Guvernului să le amintească românilor de Ziua Naţională.
Finalul speech-ului a fost, însă, posomorât, prin gura prefectului Boc transmiţând oamenilor că "suntem în faţa unui an care se anunţă dificil peste tot în lume", concluzia fiind că optimismul românilor, dacă există, trebuie totuşi ponderat. "Semnează Emil Boc, premierul României", a încheiat prefectul, în huiduielile scurte ale unui grup mic de orădeni.
Lecţia de istorie
Ca în fiecare an când în acest scop nu este invitat profesorul Mihai Drecin, lecţia de istorie a ţinut-o în faţa statutii lui Mihai Viteazu colegul acestuia, profesorul Viorel Faur. În scurtul său expozeu, acesta a pornit de la "Facerea" României moderne, adică din epoca paşoptistă, subliniind că "punctele programatice de la 1848 nu au fost nici până acum atinse toate de români". Trecând prin momentul Micii Uniri a Principatelor sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, istoricul a vorbit apoi despre "momentul înălţător al Independenţei de la 1877", când românii din Transilvania visau tot mai mult la unirea lor cu fraţii de peste Carpaţi, din Regat.
Marea Unire de la 1918, a concluzionat profesorul Faur, este aşadar "rezultatul unor întinse pregătiri", iar "Oradea, oraş atât al Independenţei, cât şi al Unirii", deoarece în casa cărturarului orădean Aurel Lazăr s-a redactat Declaraţia de Independenţă a românilor ardeleni faţă de Imperiul Austro-Ungar aflat în descompunere.
Istoricul a încheiat emoţionant, amintind importanţa a două mari personalităţi: "Regele Ferdinand şi prim-ministrul Ionel Brătianu. În memoria lor ne plecăm acum frunţile, şi aici, la Oradea".
"Noi suntem români!". Marea buluceală
După ce corul Traian Moşoiu a interpretat două cântece patriotice şi omagialul "La Mulţi Ani!", impresionând asistenţa nu doar cu vocile, ci şi prin ţinută (bărbaţii s-au "pus" la papioane negre peste cămăşi albe), a urmat cea mai dezordonată parte a festivităţilor - depunerea de coroane la statuia lui Mihai Viteazu.
Deşi în jurul acesteia au fost de strajă patru subofiţeri de armată şi numeroşi subofiţeri de Jandarmerie şi de Poliţie, niciunul nu a avut grijă să prevină îmbulzirea a zeci de orădeni taman pe platforma monumentului, astfel încât oficialii şi civilii care au depus coroane abia au găsit loc pentru aceasta. La fel de adevărat este, însă, că - mai mult decât în trecut - a putut fi consemnat un exces de zel, deoarece au adus jerbe şi coroane chiar şi instituţii care nu prea aveau de ce să facă acest lucru, de la Direcţia Sanitar-Veterinară şi Siguranţa Alimentelor până la societatea locală de transport în comun.
"Bine că pun ăştia o sută de coroane şi nici nu mai este loc în piaţă de ei", a comentat un orădean nemulţumit că deşi şi-a adus nepoata să vadă, nu prea a avut ocazia din cauza aglomeraţiei inutile.
Paradă "blitz"
Pe lângă reprezentanţii instituţiilor de tot felul şi ai partidelor politice, au mai depus coroane şi jerbe şi elevi de la Andrei Şaguna, de la Liceul Aurel Lazăr şi de la cel Greco-Catolic Iuliu Maniu, de la Colegiul Tehnic Mihai Viteazu şi Liceul Pedagogic, dar şi exponenţii unor societăţi culturale, precum Avram Iancu, Uniunea Femeilor, ori chiar persoane individuale, cum a fost cunoscutul Sandu de la Pericei (pe numele din buletin Alexandru Tătar), cetăţean de onoare al Oradiei.
Festivitatea s-a încheiat în acest loc cu clasica paradă militară, deşi sintagma este deja improprie, de vreme ce defilarea a mobilizat numai trei detaşamente formate din tot atâtea structuri ale MApN (de la o unitate de transmisiuni) şi MAI (un pluton de jandarmi şi unul de pompieri), iar durata defilării a fost sub două minute.
Totuşi, retragerea fanfarei s-a făcut în aplauzele publicului şi în sunetele clopotelor trase atât la Catedrala Ortodoxă (Biserica cu Lună), cât şi la cea Greco-Catolică (Biserica Sf. Nicolae de pe strada Iuliu Maniu).
La ciolan, cuminţi
Pe cât de mare a fost îmbulzeala şi dezordinea din Piaţa Unirii, pe atât de liniştite au fost cele două cozi formate în vecinătatea Primăriei, spre malul Crişului, pentru deja tradiţionala fasole cu ciolan. În mod surprinzător, lungimea cozii a fost egală atât pentru porţiile gratuite, cât şi cele ce puteau fi cumpărate pe bani (5 lei "pachetul" - o caserolă cu fasole, pâine felii, o caserolă cu varză murată şi un pahar cu ceai fierbinte).
O parte a orădenilor care au avut răbdare să stea la cozi (mai precis 3.000 de persoane, căci atâtea porţii au fost distribuite) a putut să ia loc la mesele de lemn întinse sub un cort militar, dar - din cauza gerului - au fost destui şi din cei care au preferat să ducă mâncarea acasă pentru a o mânca.
Sătui sau nu, de parade militare şi politice, sau doar de gustarea de fasole, orădenii care au participat la festivitatea de Ziua Naţională s-au risipit spre case pentru a petrece în familie, la căldură. Întrebându-se, poate, şi dacă au motive să se bucure cu adevărat...