Instanţele condamnă, Finanţele fluieră a pagubă. În ciuda "olimpiadei" anticorupţie care trimite la închisoare tot mai mulţi politicieni, şefi de instituţii şi oameni de afaceri, pentru mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu şi evaziune fiscală, cetăţeanul se alege doar cu satisfacţia că aceştia nu îl vor mai fura pe viitor. Dreptatea însă mai are de aşteptat, pentru că vinovaţii fac puşcărie, dar rămân cu banii.

BIHOREANUL a aflat că în ultimii 3 ani Fiscul a recuperat de la cei 24 bihoreni condamnaţi pentru acte de corupţie şi asimilate corupţiei puţin peste 1% din pagubele provocate bugetului. Numai de la plevuşcă, fiindcă marii rechini şi-au pitit averile înainte ca judecătorii să pronunţe sentinţele ori ca portăreii să-i caute la averi.

"Plan" atins la condamnări

Niciodată n-a fost mai darnică justiţia cu VIP-urile acuzate de corupţie ca în ultimii 3 ani. În august 2012, de pildă, după ce Tribunalul Bucureşti îl condamnase la 8 ani de închisoare şi menţinuse sechestrul instituit asupra celor trei vile pe care le deţinea, fostul rector al Universităţii, Teodor Maghiar, primea la Curtea de Apel Bucureşti o sentinţă mai blândă - 5 ani - în procesul în care DNA l-a acuzat că, umflând ani la rând cifra de şcolarizare a instituţiei, prejudiciase bugetul cu peste 20 milioane euro. Doar moartea l-a scăpat, o lună mai târziu, de la verdictul final, ce urma să fie stabilit de Înalta Curte.

Un alt trofeu gras a devenit, în martie 2013, fostul director adjunct al Finanţelor Bihor, Ioan Lascău, condamnat de ÎCCJ la 3 ani cu executare pentru abuz în serviciu, fiindcă în 2003 îi pretinsese patronului complexului President din Felix să-i plătească materiale de construcţie pentru a-i aproba rambursări de TVA în regim de urgenţă, dar şi fiindcă l-a determinat pe administratorul Antol Oil, Ranyak Ambro, cunoscut evazionist cu petrol, să emită chitanţe false într-un dosar de lichidare judiciară.

În aprilie 2014, instanţa supremă l-a condamnat la 7 ani pe patronul Master, Gheorghe Mudura, pentru înşelăciune şi spălare de bani soldate cu un prejudiciu de 12,48 milioane lei, iar anul s-a încheiat cu condamnarea patronului Trei G, Ion Govoreanu, la 3,6 ani de închisoare pentru un tun de 1,4 milioane lei, prin evaziune cu zahăr, afaceristul fiind obligat să plătească şi suma cu care eludase Fiscul. Şi exemplele pot continua...

Doar plevuşcă

Niciunul din aceste personaje nu a fost, însă, deposedat de averi. Fiii fostului rector au rămas cu cele trei vile deoarece înainte ca Maghiar să fie condamnat definitiv de ÎCCJ, Curtea de Apel Bucureşti ridicase sechestrul instituit de DNA, iar Lascău îşi păstrează casa fiindcă înainte de sentinţă a achitat suma de 35.000 lei reprezentând contravaloarea mitei primite.

Ceilalţi condamnaţi nici măcar nu au ajuns în atenţia Fiscului, pentru ca acesta să înceapă executarea silită. Motivul? Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice nu a primit de la instanţe sentinţele definitive ce permiteau declanşarea procedurilor pentru recuperarea prejudiciilor. "În perioada 2012-2014 am primit de la instanţe, spre executare, 24 de sentinţe penale definitive pentru tot atâtea persoane fizice condamnate", a declarat BIHOREANULUI şeful AJFP, Ioan Mihaiu. Şapte au fost emise de Curtea de Apel Oradea, una de Curtea de Apel Timişoara, cinci de către Tribunalul Bihor, una de Tribunalul Mureş, trei de către Judecătoria Oradea şi şapte de Judecătoria Beiuş.

Nicio sentinţă nu vizează marii granguri, ci doar evazionişti de mâna a doua. Între aceştia, a aflat BIHOREANUL, se numără patronul SC X-treme Net SRL, Gabriel Oprea (condamnat la 7 ani, plus plata unui prejudiciu de 2,56 milioane lei), Ana Bora (5,4 ani de închisoare şi plata a 1,79 milioane lei pentru furnizarea de facturi fictive, în scopul deducerii TVA), patronul Frigalex Impex SRL, Grigoraş Cătălin Neacşiu (condamnat la 3,4 ani şi plata a 0,83 milioane lei), Ionel Dascăl (condamnat la 8 ani şi restituirea a 2,952 milioane lei), Ioan Nechifor Pădurean (condamnat la 4 ani de închisoare şi plata a 2,918 milioane lei). Singura excepţie în galeria anonimilor este Ranyak Ambro, evazionistul judecat în acelaşi dosar cu Lascău, condamnat la o amendă penală de 15.000 lei şi plata unui prejudiciu de 1,07 milioane lei.

1 leu din 100

Cât a recuperat Fiscul din aceste sume? Procentajul e derizoriu. "Totalul prejudiciilor stabilite prin sentinţe este de 5.132.754 lei, din care s-au recuperat 66.075 lei", arată şeful AJFP Bihor. Altfel spus, din fiecare sută de lei, Finanţele au izbutit să readucă la stat puţin peste un leu. Motivele constau în lipsa măsurilor de sechestru, în lentoarea cu care instanţele transmit sentinţele şi în caracterul greoi al demersurilor prevăzute de Codul de procedură fiscală pentru executarea silită a condamnaţilor.

"Aproape toate sechestrele instituite la începerea proceselor au fost lipsite în anii trecuţi de măsurile asiguratorii, adică de precizarea expresă a interdicţiei de înstrăinare a bunurilor până la sentinţele definitive", spune purtătorul de cuvânt al AJFP, Vasile Farc. Ca urmare, inculpaţii îşi înstrăinează bunurile înainte ca statul să pună mâna pe ele. "Când instanţele ne transmit hotărârile şi trecem la identificarea bunurilor urmăribile în vederea valorificării lor pentru recuperarea prejudiciului, nu mai găsim aproape nimic", zice Farc.

Timpul, aliatul corupţilor

Dificultatea recuperării prejudiciilor începe încă înaintea declanşării urmăririi penale. Cum procurorii nu pot pune sechestre înaintea începerii urmăririi, imediat ce află că sunt anchetaţi suspecţii vând tot ce au. Pe de altă parte, procesele durează mult, astfel că până la final inculpaţii au iarăşi timp să-şi dosească bunurile. Odată pronunţate, verdictele sunt comunicate cu întârziere la Finanţe. "Uneori ne parvin şi după un an", spune şeful AJFP Bihor.

Culmea, dacă suspecţii nu pot să-şi înstrăineze bunurile în timpul anchetelor ori proceselor, recuperarea prejudiciilor merge greu şi după comunicarea sentinţelor. "Pentru că trebuie respectate toate prevederile Codului de procedură fiscală, dosarele de executare trec şi în Finanţe prin mai multe mâini până să trecem efectiv la recuperare", spune Farc. Întâi se emit somaţii de plată şi se trimit prin poştă, iar dacă destinatarul nu semnează confirmarea de primire, acestea trebuie postate 15 zile pe site-ul AJFP. Ulterior, Fiscul poate trece la poprirea conturilor, pe baza datelor primite de la BNR, care evidenţiază lunar cine, unde şi câţi bani are. "Încă nu am găsit bani în conturile niciunui condamnat", adaugă însă Farc.

Urmează apoi verificarea bunurilor sechestrabile. "Facem adrese către primării, serviciile de înmatriculări şi Oficiul de Cadastru pentru identificarea bunurilor mobile şi imobile", spune Farc. Ultima etapă este încheierea procesului-verbal de sechestru, care permite înscrierea ipotecilor în CF pentru imobile, respectiv a interdicţiei de vânzare a bunurilor mobile în Arhiva de Garanţii Mobiliare.

Nu sunt clienţi

Chiar dacă se întâmplă ca persoanele condamnate să "uite" pe numele lor diverse proprietăţi şi Fiscul află de ele, valorificarea propriu-zisă e în continuare greoaie. "De la izbucnirea crizei nu reuşim să vindem mai mult de 10% din bunurile urmărite, pentru că fie nu există interes, fie nu există lichidităţi", spune Ioan Mihaiu. Ca urmare, la a doua încercare, licitaţia se reia de la un preţ scăzut cu 25% din valoarea evaluată iniţial, iar la a treia de la jumătate din acest preţ. Nici aşa bunurile nu prea se vând, aşa că dacă după un an evaluarea trebuie refăcută, Finanţele plătesc încă o dată serviciile evaluatorului.

Urmarea? Teoretic se poate întâmpla chiar ca proprietarul să iasă din închisoare şi să-şi răscumpere bunurile obţinute prin infracţiuni la jumătate de preţ. Încă nu s-a întâmplat, dar niciodată nu se ştie, mai ales că "băieţilor deştepţi" le merge mintea. Mai repede decât slujbaşilor statului, puşi să-i lase fără rodul furăciunilor...

RECORD PE MINUS
Doar 5%

Deşi nu există statistici oficiale, Ministerul Justiţiei susţine că în ultimii 3 ani statul a recuperat 5% din prejudiciile de aproximativ 750 milioane euro produse de cele 552 persoane condamnate pentru corupţie în această perioadă. Specialiştii consideră că rezultate mai consistente ar putea fi obţinute prin formarea de investigatori financiari în cadrul Poliţiei, realizarea de investigaţii financiare în paralel cu anchetele penale, stabilirea măsurilor asiguratorii concomitent cu declanşarea procedurilor penale, menţinerea lor în toate etapele procesului, individualizarea precisă în sentinţe a bunurilor sechestrabile şi preluarea cu prioritate de către ANAF a executării lor.

Pe de altă parte, anul trecut au fost adoptate legea confiscării extinse şi cea care permite valorificarea bunurilor din faza de judecată, înainte ca sentinţa de condamnare să rămână definitivă. Efectele aplicării legii vor apărea, însă, abia de anul acesta. Tot din acest an, în subordinea Ministerului Justiţiei va fi înfiinţată o Agenţie pentru Administrarea Bunurilor Sechestrate, care ar urma să coopereze cu ANAF pentru valorificarea acestora.