Exista pe vremuri în Velenţa un bufet celebru, "La Tabla Ondulată", unde, vorba cântecului, "vin ţiganii să se bată". Totul din metal, cu excepţia acoperişului, confecţionat din azbest, din acela care ajută cancerul să crească mare.
Cum între timp Velenţa s-a modernizat, edilii au decis să implementeze hidoşenia în buricul târgului. Şi uite aşa, în Piaţa Libertăţii, lângă Podul Intelectualilor, în locul celor două coşmelii din tablă care au fost demolate cu tam-tam, a răsărit o mândreţe din acelaşi material. Cum s-ar zice, din două treburi mici a ieşit o treabă mare!
Şantierul s-a deschis de câteva luni. Întâi au apărut nişte meseriaşi în şlapi chinezeşti, şorturi cu picăţele şi maiouri asudate, care s-au apucat, în scârbă, să taie cu flexul materiale aduse probabil de la demolarea altor chioşcuri vechi. Cum se lucra cu precizie de o palmă, lucrarea a fost temporar întreruptă. La reluare, ce să vezi, noua "soluţie tehnică" e aceeaşi: tablă, tablă şi iar tablă.
Nu e corect să ceri amărâţilor care vând ziare şi adună cu greu leu pe leu să-şi facă superchioşcuri de cinci stele, de 30.000 de euro, iar un fost vameş devenit birtaş să fuşărească cu 5.000 de euro un coteţ vopsit în verde, sub ochii blânzi ai arhitecţilor oraşului.
Dacă acoperişul era din azbest, doar micii acoperiţi de muşte verzi şi berea acră la halbă ar mai lipsi ca să ne amintească de bătrânul socialism. Râdeam de pavajul chinezesc de pe Corso, ce amintea de stilul "luncanian eclectic", dar cu noua ctitorie mi-e teamă că intrăm, arhitectural, în epoca "bufetul gării".