Istoria românilor din ”Bihor și jur” a fost subiectul serii de vineri, în Cetatea Oradea, unde a avut loc lansarea volumului ”Românii din Crișana în Primul Război Mondial. Documente. De la nădejdea autonomistă la certitudinea unionistă”.

Lucrarea, inclusă în programul simpozionului „Românii ardeleni în Primul Război Mondial”, cuprinde atât studii, cât și documente, şi este coordonată de istoricul și muzeograful Augustin Țărău, colaboratorii săi fiind dr. Radu Milian, consilier în cadrul Arhivelor Naționale - Serviciul Județean Bihor și dr. Mihai Georgiță, directorul acestei instituții.

Studiile sunt în număr de zece. În total, au fost publicate 240 de documente, emise în Bihor, Alba, Sibiu, Arad, Budapesta, între anii 1816-1919, privind aspecte politice, culturale, educaționale, dar și scrisori de pe front, referitoare la etnicii români.

”Unele documente din volum sunt transcrise din chirilică, altele din germană”, a arătat Mihai Georgiță, care a vorbit despre problema inființării bibliotecilor de limbă română în Crișana secolului al XIX-lea. Ea ”s-a pus pentru prima dată în Consistoriul Ortodox după Legea Trefort. Legile maghiare, mai ales cea din 1907, au impus cenzura asupra tipăriturilor românești”.

Alte detalii despre volum au fost oferite de Augustin Țărău: ”Istoria volumului a început în 2003-2004, când scriam lucrări științifice, mai mult la comandă, în diferite publicații (…) Am încercat să punem aceste lucrări cap la cap pentru a ilustra curentul de emancipare, de afirmare, parcurs de înaintașii noștri”.

Documentele au fost identificate, apoi fișate. ”Ele ilustrează modul în care societatea românească a rezistat în fața maghiarizării forțate”, a explicat Țărău. Este surprinsă și perioada de radicalizare, de rupere față de pasivismul politic al Partidului Național Român. „Tinerii erau hotărâți să se opună politicii agresive de maghiarizare, iar un loc de frunte l-au ocupat studenții români de la Academia de Drept”.

Un asemenea exemplu al luptei naţionale, surprins între documente, îl reprezintă alegerea lui Vasile Lucaciu ca deputat de Beiuș (1905), într-o atmosferă tensionată. În campania de alegeri, ungurii au adus un contracandidat, Lukács, pentru a induce populația în eroare, fără însă a reuşi.

Ultimul capitol privește pașii făcuți în perspectiva unirii. ”Tinerii care plecau la război sperau că, la final, Budapesta avea să le recunoască meritele, dar și că Ardealul va fi dat României. Mulți români ardeleni erau pro-germani și nu-și închipuiau că un regat mic, ca al României, ar avea curajul să se ia de imperiu”, a mai arătat A. Țărău.

Volumul a fost tipărit cu sprijinul financiar al Direcției de Dezvoltare și Implementare Proiecte din cadrul Consiliului Județean Bihor. La finalul evenimentului, autorii au oferit autografe. Cartea va putea fi răsfoită în bibliotecile publice din Oradea și din județ.