Cazul doctoriței Flavia Groșan - care în pandemie se lăuda cu tratamente minune și acuza medicii din spitale că-și omoară pacienții, dar a ajuns la spital în comă, cu metastaze pulmonare, cerebrale, suprarenale și hepatice, asta după ce au chinuit-o dureri atroce și a crezut că-i trec cu un somn în fotoliu - nu este doar drama ei, a unei persoane. E drama unei țări care s-a lăsat infectată de virusul dezinformării, al unui popor care și-a ridicat ignoranța la rang de credință și pentru care conspirația a devenit formă de „gândire” alternativă.
Flavia Groșan a fost „zeița” unei Românii frustrate, furioase și needucate. O doctoriță care sfida știința și poza în eroină persecutată de „sistem”. O amestecătură toxică de aroganță, rătăcire și tupeu, promovată de televiziuni și de site-uri care se hrănesc din scandal și din prostie.
Rețeta funcționează și azi, în plin război din Ucraina. Aceleași platforme care o promovau, aceleași voci care urlau că „vaccinul e otravă”, sunt cele care ne spun că „Europa provoacă Rusia”, că vina războiului o poartă victimele, că nu avem pace pentru că ucrainenii nu se predau, naibii, odată. Au trecut de la „vaccinul ucigaș” la „Rusia nu e dușmanul meu” și chiar la „Iubesc Rusia”.
E aceeași rețea de manipulare, de la Sputnik la televiziuni și conturi de TikTok și de Telegram care, sub pretextul „adevărului alternativ” și al „libertății de expresie”, erodează sistematic încrederea în democrație exact cum în pandemie au subminat știința.
Doctorița, ea însăși admiratoare a Rusiei, a fost o biată unealtă într-o „lucrare” mai mare. O eroină de provincie într-o campanie globală regizată, finanțată și amplificată de interese care nu aveau nimic de-a face cu sănătatea românilor, cum nu au nici cu iubirea de pace. Cei care au folosit-o în Covid doar i-au schimbat tema: de la vaccinuri la geopolitică, de la medicină la război. Retorica lor a rămas aceeași. „Nu credeți presa”, „Nu ascultați experții”, „Contestați autoritățile”, „Jos sistemul”, îndeamnă cei care folosesc prostia celorlalți ca pe cea mai ieftină și mai eficientă armă pe care o pot avea, împingându-i la sinucidere în masă.
Flavia Groșan a fost o rotiță a propagandei împotriva științei, a oamenilor și a bunului simț. Bolnavă, și-a negat propria boală și a ajuns să-și aplice sieși rețeta de autoamăgire. A respins realitatea până când realitatea a respins-o pe ea, ajungând la apogeu să fie ținută în viață de medicina în care nu credea și de „sclavii Big Pharma”. Încă agonizând, o parte a credincioșilor a martirizat-o ca ucisă de sistem, alta o dădea biruitoare a Satanei, supraviețuitoare întoarsă din morți.
Nu trebuie să ne bucurăm de soarta ei, ci să învățăm o lecție. Când media, inclusiv social-media, devine portavoce a prostiei, mor oameni. Când caută rating, nu adevăr, iar un popor confundă un medic delirant cu un Guru, odată cu adevărul moare și democrația.
Flavia Groșan a fost simptomul unei boli sociale care nu trece cu antibiotic: boala de a nu mai distinge între informație și halucinație.