Afecțiune degenerativă cu cauze necunoscute, diagnosticată cu dificultate și imposibil de vindecat, boala Parkinson este a doua ca incidență între maladiile neurologice, în unele cazuri pacientul ajungând să nu mai poată face nicio mișcare, chiar dacă nu este paralizat.
Pentru ca bolnavii să-și înțeleagă mai bine stările și evoluția, un grup de specialiști s-au întâlnit cu pacienți din Oradea, cu care au discutat despre specificul bolii Parkinson, dar și cum poate fi ținută sub control, inclusiv prin... dans.
„E important cum trăiești până la sfârșitul vieții”
Aproximativ 50 de persoane cu boala Parkinson, de vârste diferite și în stadii diferite ale afecțiunii, unele însoțite de rude, au participat marți seară la o întâlnire cu specialiști în neurologie, recuperare medicală și psihologie, organizată în parteneriat de secția de Neurologie a Spitalului Județean din Oradea, Asociația Filantropia Oradea, Fundația Auxologico din Italia și Spitalul de Recuperare President din Băile Felix, care a și găzduit evenimentul.
„Întâlniri de acest fel sunt foarte importante, câștigul pacienților este informația și crearea unei relații bazate pe încredere cu personalul medical. Scopul comun este creșterea calității vieții pacientului, pentru că e important cum trăiește până la sfârșitul vieții, chiar dacă boala este nevindecabilă”, a explicat dr. Monica Sabău, șefa secției de Neurologie a Spitalului Județean.
„Aceste întâlniri între pacienți și specialiști sunt obișnuite în Italia, iar medici italieni și români își împărtășesc experiențele și își perfecționează competențele”, a spus și Mario Colombi, președintele Consiliului de Administrație al Spitalului de Recuperare President din Felix.
Totul despre Parkinson
Boală cunoscută relativ recent și având ca simbol o lalea în memoria horticultorului olandez cu același nume, diagnosticat în 1980 și creator al unui soi de lalele roșii cu alb, metaforizând speranța, boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă progresivă, constând în degradarea neuronilor din mezencefal care produc dopamina și sunt responsabili cu coordonarea mișcării, a explicat dr. Monica Sabău. Cauzele sunt necunoscute, iar incidența este de 150 bolnavi la 100.000 locuitori, în România numărul bolnavilor fiind estimat la 80.000.
Boala, a spus neurologul, este greu de diagnosticat, simptomele apărând când 60% dintre neronii care produc dopamina sunt pierduți, iar ele sunt atât motorii (reducerea vitezei mișcărilor, rigiditatea mușchilor, tremor și tulburări de postură), cât și non-motorii, din cele mai diverse: reducerea sau pierderea mirosului, oboseală cronică, tulburări vegetative (constipație, salivare excesivă, incontinență urinară, hipotensiune ortostatică), dureri (de membre, cap, spate), tulburări de vedere, de somn (insomnie noaptea și somnolență ziua), tulburări psihice (depresie, apatie, anxietate), de memorie, degradare cognitivă și altele.
Dr. Sabău le-a vorbit pacienților, aplicat, și despre terapia bolii Parkinson, subliniind că nu există tratamente etiologice (care să rezolve cauza), ci doar simptomatice, despre medicamentele administrate, intervenții chirurgicale (inclusiv pentru stimularea cerebrală profundă sau transplantul celular pentru regenerarea neuronală), kinetoterapii, asistență psihologică etc.
Pacienți și terapeuți, la dans
În timp ce psihologul clinician Delia Brânzaș, de la secția de Neurologie a Spitalului Județean, le-a vorbit pacienților despre implicațiile psihologice ale bolii Parkinson, de la negare până la resemnare, medicul italian Giuliano Zebbelin le-a spus că atât pentru prevenirea, cât și pentru ținerea sub control a acesteia, ca de altfel a multor boli neurologice, este esențial ca oamenii să facă exerciții fizice, indiferent că se plimbă, aleargă, înoată sau... dansează.
Dr. Zebbelin le-a proiectat bolnavilor imagini care arătau că în țara sa, în grupurile de sprijin pentru persoanele cu Parkinson, terapia prin dans se dovedește eficientă. De altfel, așa cum bolnavii nu sunt îmbrăcați în pijamale, nici kinetoterapeuții nu sunt echipați cu halate, ci poartă și unii și alții haine ca și cum ar ieși seara în oraș, și dansează în perechi.
De altfel, după ce au pus întrebări neurologului și au primit răspunsuri, întâlnirea pacienților cu specialiștii s-a încheiat... artistic. Unul dintre bolnavi, Ioan Oros, actor pensionar (care a activat la Teatrul de Păpuși), a recitat o fabulă, spre deliciul asistenței, iar câțiva pacienți au îndrăznit și să danseze cu kinetoterapeuți.
„Am 81 de ani și am fost diagnosticat cu boala Parkinson la 71 de ani, dar nu mă las. Mă ocup de grădinărit, apicultură, pomicultură, ceea ce știu că nu mă vindecă, dar îmi ameliorează starea de sănătate. Particip pentru prima oară la o astfel de întâlnire între bolnavi și specialiști și consider că îmi este de folos, pentru că mi-am îmbunătățit cunoștințele despre boala pe care o am și felul în care pot trăi cu ea”, a mărturisit bărbatul BIHOREANULUI, înainte de a face câțiva pași de tango.