Martori mi-s cititorii că n-am cântărit niciodată personajele publice după apartenenţa religioasă ori etnică, dar şi că am exprimat adesea şi cuvinte elogioase pentru concetăţenii maghiari. Le-am apreciat, de pildă, solidaritatea şi eficienţa. Am putut înţelege chiar şi măsuri segregaţioniste impuse de UDMR partenerilor de guvernare. Bunăoară, am crezut în legitimitatea dorinţei maghiarilor de a avea propriul teatru, fiindcă nu directorii români făceau repertoriul trupei Szigligeti Ede şi nu spectatorii români îi formau publicul. Le-am acceptat, aşadar, dreptul de a-şi vorbi limba, de a-şi conserva şi promova tradiţiile şi cultura.
O recentă declaraţie a secretarului general UDMR Kovacs Peter mi-a atras atenţia, însă, la fel de strident ca ambiţia înfiinţării Universităţii de Medicină şi Farmacie maghiare contrar legilor civile şi universitare. "Până în 2030, scopul nostru este ca maghiara să fie limbă oficială regională", a spus udemeristul, stârnindu-mi o justificată, zic eu, opoziţie.
În ce priveşte UMF-ul maghiar, nu cred că se întemeiază pe nevoia unei mai bune comunicări pacient-medic, pentru că Zsuzsa nu-i va spune niciodată în ungureşte doctorului Horvath că suferă de "displazie chistică mamară bilaterală", ci că o dor ţâţele (dacă e în vârstă şi de la ţară) ori sânii. Or, dacă tot a supt limba odată cu laptele mamei, medicul o va înţelege şi fără să fi disecat anatomia în ungureşte. Concluzia? Viitorii medici, asistente şi laboranţi vor să comunice pur şi simplu exclusiv ungureşte între ei, chestie fără legătură cu bolnavii, la fel cum dascălii lor se vor conferenţiari, profesori, decani şi rectori pe "merite" etnice, nu profesionale.
La fel e şi cu oficializarea limbii maghiare în plan regional. La bani mărunţi, aş întreba cine ar trasa şi pe ce criterii regiunea unde maghiara să fie oficială, dar n-o fac, pentru că nici la baza acestui obiectiv nu e cetăţeanul, ci "oficialul" UDMR. Şi acum poate Gyuri bacsi să-şi folosească limba în administraţie (îi plătim şi traducători, dacă cere), aşa că adevăratul resort al activistului "unional" e de a inventa false necesităţi cu gândul la cât se poate de certe profituri. Gândiţi-vă ce pleaşcă ar fi pentru lipitorii de afişe cu tulipane să devină lefegii la stat fiindcă ştiu ungureşte, în timp ce românii nu s-ar visa nici portari de primărie dacă nu i-ar chema Apathy sau Csaky.
Am mai spus-o şi o repet: nu bilingvismul ne satură, ci buna rânduială a oraşelor şi ţării. Acum e cazul să adaug apăsat că UDMR sare calul şi s-ar putea ca, mai devreme sau mai târziu, să se prindă de scamatorii până şi maghiarii. Căci n-au fost furaţi şi ei sistematic de politicienii "lor" care insistă să le boteze străzile ungureşte doar fiindcă n-au fost în stare să le canalizeze şi asfalteze? N-au fost mereu amăgiţi cu limba ca să nu-şi simtă goală burta?