Fiecare cioară crede că puiul ei este cel mai blond de pe cracă şi croncănitul lui e cel mai minunat tril de privighetoare. Aşa gândesc şi aleşii noştri, care au impresia că rodul hârjonelii lor din aşternut merită să acceadă la cele mai înalte demnităţi.
Astfel au apărut Ebe şi Honoriuşi răsplătiţi cu dregătorii de parcă ar fi luptat în partid încă din ilegalitate. Probabil că pentru cetăţenii din colegiul lui Prigoană junior prezenţa acestuia în Parlament nu face mai mult decât o frecţie la piciorul de lemn a lu' tat-su'. Şi totuşi asaltul loazelor în vârful ierarhiei de partid şi de stat e de neoprit.
Normal că nici Bihorul nu putea face excepţie, aşa că ne-am trezit cu subprefecţi tip băiatul tatii sau odrasla mamii. Oare cu ce-au greşit aceşti juni, care trebuie să transpire în costum şi să semneze hârtii din care nu pricep mare lucru?
Mie mi-a plăcut revolta junelui subprefect Bitea care, enervat de criticile aduse fiindcă vine la serviciu târziu şi pleacă devreme, a decis să dea pe-acolo şi mai rar. Şi trebuie să fii răuvoitor să nu recunoşti că activitatea lui e fără cusur, căci numai cine nu munceşte nu greşeşte.
Se pare că şi UDMR-ul consideră postul de subprefect tot o sinecură. Iar cum filonul de cadre de la Teleprecizia a secat, maghiarii s-au gândit să reîncălzească bograciul de la Filarmonică şi să-l ungă subprefect pe controversatul Sarkadi, care s-a remarcat doar fiindcă a reuşit să învrăjbească muzicienii de-au ajuns să-şi dea în cap cu arcuşurile.
Totuşi, se pare că Dumnezeu le-a dat ungurilor mintea românului de pe urmă şi ezită să-l numească. Asta poate şi pentru că n-au primit decât un post şi se ştie că respectivul nu vine la serviciu decât cu mămica. Şi numai asta ne mai lipsea: după ce că avem un subprefect "băiatul mamii" să avem şi un subprefect "băiatul cu mama".