Interesant, când e vorba despre o lucrare de canalizare se bat zeci de firme şi licitaţia se adjudecă la jumătate din valoarea poiectată. Când e vorba de lucrări care în general presupun meşteşug, renovări de clădiri, mozaicări sau refacerea vechilor pieţe, abia se prezintă câte un constructor, şi acela exact la preţul de pornire.

E clar că aici sunt nişte probleme de proiectare. Multe licitaţii au trebuit reluate pentru că proiectantul ba a uitat armătura la pasajele peste centură, ba s-a apucat să proiecteze un aquapark după ce singura lui lucrare similară a fost un WC dintr-o gară comunală.

Va fi foarte greu să renovăm centrul Oradiei mergând pe principiul că din cauza crizei de timp ne mulţumim cu cât poate constructorul. Dar şi aici greşeala vine din proiectare. Dacă preţurile ar fi fost mai aproape de realitate, precis s-ar fi încumetat să vină şi meşteri din Italia.

Cu un Marconst - pentru care ba e prea cald, ba prea rece pentru refacerea mozaicului din Pasaj - sigur ajungem să ne fie ruşine de oraşul nostru. Cu un singur participant la renovarea Pieţei Unirii sunt mari şanse să-l vedem pe responsabilul lucrărilor, viceprimarul Mircea Mălan, încărunţit înainte de vreme.

Poate nu suntem pregătiţi să redăm strălucirea vechiului oraş, dar dacă tot vrem s-o facem, atunci să nu ne zgârcim la bani, căci o asemenea întreprindere se face o dată la un secol.