După trei luni în care Spitalul Municipal din Oradea a îngrijit, pe 450 paturi, doar bolnavi Covid (665 până la finele săptămânii trecute), conducerea unităţii pregăteşte "redeschiderea" prin mutarea secţiei de Infecţioase, de îndată ce numărul pacienţilor cu coronavirus scade sub 50, în vechea locaţie din centru, unde sunt 80 paturi. Directorul medical, dr. Ovidiu Burtă, e optimist, speră că se va întâmpla săptămâna aceasta.
Pacienţii cronici sunt şi mai nerăbdători. Mulţi au avut dificultăţi să ajungă la un medic, pentru reevaluări şi recalibrări ale terapiilor. Odată cu redeschiderea Spitalului Municipal s-ar putea interna din nou în număr mare, pentru noi investigaţii şi eventuale intervenţii.
Managerul Spitalului Judeţean, dr. Gheorghe Carp, care coordonează unităţile spitaliceşti din Bihor cu subordonare locală, este, însă, sceptic cu privire la perspective. Evoluţia pandemiei e sinuoasă. În România mai degrabă progresează după relaxări, nicidecum nu involuează. Zilnic, în loc să avem sub 200 de noi îmbolnăviri, înregistrăm peste 300. Spitalele Covid se umplu vertiginos şi ajung la capacitatea maximă. În Bucureşti, Matei Balş nu mai are locuri de la mijlocul săptămânii trecute, apoi au urmat Victor Babeş şi Marius Nasta. La Iaşi, sâmbătă mai erau 8 paturi libere. Dacă într-o zi apar 9 bolnavi Covid?
Numărul îmbolnăvirilor creşte până şi în judeţele care nu au fost afectate major în starea de urgenţă, precum Constanţa ori Braşov, de unde pacienţii au început să fie transferaţi în judeţe vecine, ba şi în Cluj, unde la Institutul Inimii s-au înregistrat 21 de infectări în rândul cadrelor medicale şi pacienţilor. Sigur, se poate obiecta că nu toţi "covizii" ajung la ATI, dar cazuistica demonstrează că un asimptomatic poate fi acum OK, iar mâine să ajungă la ventilator.
În aceste condiţii, dacă eşti raţional, nu poţi să nu-ţi pui cel puţin două întrebări. Dacă mapamondul n-a putut evita răspândirea noului virus din China, cum ar putea Bihorul să se ferească de contagiunea din apropiere? Şi, dacă institutele de oncologie (Cluj, Iaşi, Bucureşti), plus tot mai multe spitale judeţene şi municipale (Brăila, Drobeta Turnu Severin, Sibiu, Buzău, Botoşani etc), devin focare de infecţie, cum ar putea acorda asistenţă bolnavilor cronici? Poate trata diabetici, cardiaci ori reumatici un spital închis?
Avem a le mulţumi pentru escaladarea crizei nu experţilor care au impus restricţii (da, dureroase, dar nu ucigătoare), ci politicienilor care au răspândit neîncrederea în specialişti şi au lipsit autorităţile de instrumente legale, doar pentru a câştiga voturi din partea acelor români a căror ignoranţă o exploatează. Ba, pe ici, pe colo, şi susţinerii unor medici care sunt nerăbdători nu atât să-şi "revadă" bolnavii, cât să le "consulte" buzunarele.
E o realitate: niciun infecţionist n-a fost auzit spunând despre Covid că ar fi o răceală mai zdravănă, spre deosebire de unii care abia aşteaptă să mai pună, de exemplu, nişte silicoane.