Cea mai recentă probă că întâiul pesedist al Bihorului s-a plagiat pe sine s-a produs pe socoteala orădenilor, care constată că - deşi le-a promis o sală multifuncţională - PSD i-a tras pe sfoară. Să fim bine înţeleşi: nu zic că investiţia promisă Oradiei a fost îngropată exclusiv din cauza lui Ioan Mang (principalul responsabil e totuşi prietenul lui, Liviu Dragnea), dar preşedintele PSD Bihor are, totuşi, vinile lui.
Prima e că niciodată n-a încercat să-şi lămurească mai-marii să ia în seamă această parte a ţării, aşa cum, de pildă, a îndrăznit senatorul de Maramureş Marius Bota. În plină campanie prezidenţială, când primăriţa Craiovei le reproşa tovarăşilor din Ardeal că nu au rezultate, Bota a pus degetul pe rană: lipsa performanţelor filialelor PSD din Transilvania se datorează în primul rând faptului că guvernele PSD n-au investit aici mai nimic.
O a doua culpă e că, după ce Dragnea s-a compromis în campanie, Mang continuă s-o facă şi după încheierea acesteia, preferând să se războiască cu primarul decât să ajute oraşul. În loc să facă din Oradea şi Bihor un scop, face din Bolojan o ţintă. Ditamai profesorul universitar comite o eroare primitivă: cum să obţină mâine alte rezultate, mai bune, cu aceleaşi metode de ieri, ale datului la gioale? Chiar crede că după ce alegătorii au respins demagogia vor vota, la următorul scrutin, sabotajul?
Din această perspectivă, aliatul său din conducerea Consiliului Judeţean, Cornel Popa, îi putea fi un exemplu util. Pe când era doar parlamentar, Popa a dat din coate pentru Bihor fie că era la putere, fie că se afla în opoziţie. Aşa a impus construirea autostrăzii (în ciuda opoziţiei guvernelor şi miniştrilor Transporturilor), a reuşit să "aducă" primul angiograf pentru Spitalul Judeţean, să doteze judeţul cu ambulanţe noi. Efectul? Deşi n-a strălucit deloc în campania din 2012, când a trebuit să-i sară în ajutor Bolojan, Popa a câştigat şi pentru că destui alegători şi-au amintit strădaniile sale.
Ratarea sălii polivalente l-a făcut pe viceprimarul Ovidiu Mureşan să încerce în ceasul al 12-lea un "lobby" pe la Bucureşti, în speranţa că doar-doar mai poate repara ceva. Dar ce şanse are un amărât de viceprimar care, spre deosebire de preşedintele organizaţiei judeţene, nici măcar nu face parte din conducerea partidului?
PSD Bihor e la răscruce şi nu-mi dau seama dacă pesediştii bihoreni simt asta. Poate că nu vor să-şi schimbe şefii, poate că n-au curaj, poate chiar n-au cu cine. Dar dacă tot sunt şefii de acum cei mai buni, barem atâta puteau înţelege, că energia pe care o cheltuie pentru a pune frâne şi-o puteau consuma la mersul înainte.