Fost vameş, dar înainte de asta inginer, iar apoi antreprenor, Marius Rotar a preluat conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă din ipostaza de membru al PSD, la finele anului trecut, când reputaţia instituţiei era şubrezită de percepţia că nu puţine controale fuseseră, în ultimii ani, comandate politic, împotriva unor afacerişti şi primari de altă culoare decât cea a Guvernului.
Mai este ITM folosită în scopuri politice? Care este politica actualei conduceri? Este instituţia o maşinărie de dat amenzi? Care sunt cele mai frecvente nelegalităţi depistate de inspectorii de muncă şi cum reacţionează la ele? Sunt câteva dintre întrebările adresate de BIHOREANUL inspectorului şef Marius Rotar.
- Înainte de a prelua conducerea ITM Bihor aţi construit locuinţe. Cum vă foloseşte această experienţă acum, când îi controlaţi pe întreprinzători?
- Faptul că am activat şi în sectorul privat mă ajută să înţeleg problemele pe care le au angajatorii. Asta nu înseamnă că îngăduim încălcarea de către aceştia a legii, ci că ştim cum îi putem îndruma pentru a nu ajunge s-o încalce. De altfel, am convingerea că ITM trebuie să acorde o mai mare importanţă rolului de îndrumare, înainte de a decide sancţionarea. Desigur, ţine şi de conştiinţa angajatorilor, dacă vor sau nu să se încadreze în lege.
- Odată încris în PSD, părea că veţi face carieră politică. Ce v-a făcut să renunţaţi la acest gând, alegând o poziţie administrativă?
- Am aderat la PSD fiindcă mă simt structurat mai mult spre stânga, în cazul în care la noi se admite că există stânga şi dreapta politică. În ce priveşte renunţarea la funcţia de consilier judeţean pentru poziţia de conducător al unei instituţii publice, cred că aceasta îmi permite să-mi valorific mai bine experienţa acumulată.
- Cum v-aţi acomodat într-o instituţie unde aveţi un adjunct pedelist, Nicolae Hoduţ, şi unul liberal, Nadia Racz? Negociaţi cu aceştia deciziile?
- Deciziile inspectorului şef nu se negociază. Faptul că adjuncţii sunt de diferite culori politice nu împiedică cu nimic funcţionarea în bune condiţii a instituţiei, căci aici nu facem politică, ci administraţie, aplicăm legi.
- Cum puteţi convinge publicul că nu e o instituţie politizată?
- Niciodată nu ne întrebăm dacă angajatorii sunt aliniaţi politic şi ce culoare au. Din păcate, primim foarte multe sesizări în care ni se semnalează că angajatorii nu respectă prevederile legale referitoare la repausul angajaţilor, plata orelor suplimentare, protecţia muncii etc. Acestor sesizări, dacă nu sunt anonime, trebuie să le răspundem, obligatoriu, în 30 de zile, ca urmare declanşăm controale care, credeţi-mă, nu ţin seama de apartenenţa politică, eventuală sau reală, a celui controlat. Nu ştiu dacă în trecut s-au făcut controale direcţionate politic, dar vă asigur că acum nu se fac. Nici nu asuprim firmele ai căror patroni simpatizează opoziţia, nici nu le menajăm pe cele deţinute de susţinători ai unor partide aflate la putere. Asemenea discuţii nu au loc la ITM Bihor.
"Munca la negru, în scădere relativă"
- Care sunt cele mai mari probleme sesizate de ITM Bihor? Există vreun specific local, comparativ cu alte judeţe, determinat de caracteristici ale economiei locale?
- Avem înregistraţi aproximativ 26.000 de angajatori, din care circa 17.000 sunt activi, cu peste 171.000 salariaţi cu contracte individuale de muncă. Din perspectiva relaţiilor de muncă, cea mai frecventă problemă este cea a muncii la negru, adică fără încheierea unui contract individual de muncă. Fenomenul presupune şi alte fapte ilicite, cu implicaţii în toate domeniile economiei. Cei care acceptă să lucreze la negru, probabil de nevoie, câştigă pe moment, dar pe termen lung se expun lipsei oricărei forme de protecţie socială: nu beneficiază de asigurări de sănătate, nu au stagiu de cotizare pentru pensie sau şomaj, în cazul unor accidente nu vor beneficia nici ei, nici familiile lor, de protecţia oferită de legislaţia muncii. Şi angajatorii se expun la riscuri, deoarece în lipsa unui contract care să prevadă şi obligaţiile salariatului, nu-l pot trage la răspundere pentru pagubele provocate, ca să nu mai vorbim că săvârşesc infracţiunea de evaziune fiscală. În Bihor munca la negru este într-o relativă scădere în ultimii ani, ceea ce înseamnă, în primul rând, că angajaţii şi angajatorii fac eforturi pentru intrarea în legalitate, iar în al doilea rând indică o creştere a numărului agenţilor economici care au intrat pe piaţa muncii.
- Ce poate face şi ce face efectiv ITM pentru a combate munca la negru?
- Suntem doar o verigă din lanţul instituţiilor de control deoarece, aşa cum am mai afirmat, fenomenul muncii la negru are implicaţii în multe alte domenii, pentru care există instituţii abilitate. Depistarea şi sancţionarea neîncheierii contractelor individuale de muncă este doar un pas în combaterea acestui fenomen. În clasamentul naţional, ITM Bihor ocupă în ultimii ani un loc fruntaş la numărul de cazuri depistate şi sancţionate, poate acesta e unul din motivele pentru care salariile oferite de angajatori sunt sub nivelul din alte judeţe. Altfel spus, angajatorii preferă să plătească salarii mai mici, dar la timp, şi să achite şi contribuţiile sociale aferente acestora. Acesta e un real câştig, pe termen lung, pentru judeţul Bihor.
- În ce sectoare se manifestă mai pregnant munca la negru?
- Firmele cu activitate constantă nu prea recurg la aşa ceva, pentru că au nevoie constantă de meseriaşi. O firmă serioasă nu riscă să ia oameni la negru, pentru că dacă lucrarea nu este executată corespunzător nu are pe cine să tragă la răspundere. Statisticile arată că munca la negru e mai des întâlnită în agricultură, în construcţii şi în alimentaţia publică sezonieră, unde nu e nevoie de o specializare anume. Dar, repet, şi în aceste sectoare tot mai mulţi angajatori încheie contracte chiar şi pe durată determinată.
"Nu dăm avertismente"
- Având informaţiile "din teren", faceţi propuneri pentru diminuarea muncii la negru? Ce anume poate atenua această practică?
- Periodic sau de câte ori este nevoie, formulăm sugestii sau propuneri de modificare a legislaţiei pornind de la realităţile pe care le constatăm. Una din propunerile făcute de ITM Bihor se referă la gradualitatea sancţiunilor pentru neîncheierea contractelor individuale de muncă. În prezent, sancţiunea pentru primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea contractelor individuale de muncă se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană, iar dacă sunt mai mult de 5 persoane, fapta constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare. Majoritatea angajatorilor contestă amenda, chiar dacă la finalul litigiului soluţia este de menţinere a amenzii aplicate. ITM Bihor a propus ca sancţiunea să fie mai puţin severă la prima abatere, mai drastică la a doua şi necruţătoare la următoarea.
- De ce nu întâi un avertisment?
- Chiar dacă şi avertismentul e tot o sancţiune, pericolul şi prejudiciile sociale create de munca la negru ne-au determinat să nu aplicăm această sancţiune, cu atât mai mult cu cât, din anul 2011, sancţiunea de la 500 lei la 1.000 lei se aplică obligatoriu şi persoanei care lucrează, nu doar angajatorului.
- Cât preţ pun angajatorii din Bihor pe protecţia muncii?
- Angajatorii şi angajaţii au conştientizat importanţa respectării normelor de sănătate şi securitate în muncă, fapt dovedit şi prin utilizarea echipamentelor de lucru şi de protecţie de către majoritatea angajatorilor, în principal a celor cu mulţi salariaţi. Desigur, există şi excepţii, cum s-a întâmplat recent în cazul de la staţia de epurare, soldat cu decesul a două persoane.
- Cine plăteşte efectele accidentelor de muncă soldate cu decese ori invaliditate?
- În cele mai multe situaţii, vina pentru accidentele de muncă aparţine angajatorului, care nu a luat una sau mai multe din măsurile obligatorii prevăzute de lege. Există însă şi cazuri în care răspunzător este angajatul care nesocoteşte dispoziţiile superiorilor sau nu lucrează conform cerinţelor tehnice şi fişei postului. Dacă în prima situaţie sancţiunea se aplică angajatorului, iar angajatul îi poate pretinde acestuia daune materiale, în cea de-a doua angajatorul e absolvit de orice vină, iar salariatul poate să suporte şi consecinţele materiale, dacă a provocat daune.
"Bihorenii sunt conservatori"
- Faceţi periodic statistici privind contractele de muncă nou-încheiate şi cele desfiinţate. Judecând după ele, Bihorul are o dinamică sănătoasă a forţei de muncă?
- În Bihor nu se fac des concedieri ori reconversii profesionale în proporţii semnificative. Nu avem oscilaţii mari în dinamica forţei de muncă, iar bihorenii nu fac nici navetă foarte mult. De altfel bihorenii, în general, sunt mai conservatori, nu se mută după un loc de muncă, ţin la casa lor, sunt legaţi de glie. Dezvoltarea internetului, deschiderea graniţelor şi apariţia multinaţionalelor fac totuşi breşe în mentalităţile tradiţionale, astfel că dacă în anii '90 oamenii ieşeau din ţară doar ca să aducă televizoare color şi maşini, în ultimii ani merg să muncească şi să trăiască în străinătate în număr din ce în ce mai mare. Dar după o perioadă, o parte dintre ei se întorc la familiile lor.
- Care sunt categoriile cel mai mult afectate de şomaj?
- După cum se poate bănui, tinerii şi persoanele peste 50 de ani.
- Există firme care fac concedieri mai frecvent decât altele?
- Obligate de criză, tot mai multe firme au închis afaceri integral ori parţial şi au concediat o parte sau întregul personal. Pe de altă parte, se constată de mulţi ani o înmulţire a concedierilor colective în perioada de iarnă, în construcţii şi agricultură. Există angajatori care fac concedieri în noiembrie, iar în martie angajează. Aş vrea să remarc, însă, numărul tot mai mare de angajări la firmele din Parcul Industrial Oradea. Se dovedeşte că politica locală de stimulare a investiţiilor a fost corectă, chiar dacă deocamdată salariile nu sunt foarte mari. La fel consider că este şi politica de încurajare a învăţământului profesional. Tot mai mulţi tineri înţeleg că pot câştiga bine dacă sunt buni strungari, buni mecanici, buni electricieni...
- Un exerciţiu de imaginaţie: dacă aţi fi ministru al Muncii, ce anume aţi schimba?
- Dacă ar fi după mine, am face analize în detaliu pentru a vedea dacă anumite firme au mai des decât altele abateri de la legislaţia muncii şi dacă le repetă. Aş propune ca sancţiunile să fie graduale, iar la a treia abatere nu aş mai permite firmei să funcţioneze. Aş merge însă şi mai departe. Aş investiga dacă şi acţionarii sunt vinovaţi, şi le-aş restricţiona inclusiv posibilitatea de a-şi închide afacerea pentru a-şi redeschide o alta cu acelaşi specific cu care să încalce legea din nou. Aş responsabiliza, deci şi acţionarii, ca persoane fizice. Pentru ca toate astea să se întâmple - insist şi repet - este nevoie, însă, şi de o schimbare de mentalitate a întregii societăţi. Să nu mai fim resemnaţi că totul merge rău şi că nu se poate schimba nimic, să nu ne mai creştem copiii în spiritul inutilităţii efortului şi nici să nu le oferim iluzii drept modele de urmat.