Victorie nesperată pentru proprietarii de imobile naţionalizate care se judecă de decenii cu Statul Român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru nerespectarea dreptului la proprietate. Într-o singură zi, marţi, 29 septembrie, CEDO a admis un număr record de 103 reclamaţii, dispunând un termen de 3 luni pentru restituirea imobilelor ori, dacă acest lucru nu e posibil, plata unor despăgubiri.

Premiera o constituie însă faptul că instanţa de la Strasbourg nu a mai lăsat la latitudinea statului calculul despăgubirilor: a admis expertizele judiciare ale reclamanţilor şi a dispus daune la valoarea de piaţă actuală a imobilelor, la care a mai adăugat şi cheltuieli de judecată, iar în unele cazuri şi daune morale!

Totalul? 15,5 milioane euro, din care, după cum a descoperit BIHOREANUL, peste 500.000 euro revin unor proprietari de apartamente naţionalizate din centrul Oradiei, care se luptă de decenii să-şi reintre în drepturi...

Procese de decenii...

Fostă proprietară a unui apartament în Palatul Rimanoczy din Parcul Traian 1, o orădeancă stabilită în SUA are de recuperat de la Statul Român 38.000 euro, iar moştenitorii a patru apartamente dintr-o vilă de pe strada Armatei Române 18 au fost despăgubiţi cu 200.000 euro.

Vlad CiganCea mai mare sumă, de 275.000 euro, a fost acordată unei orădence, proprietare a două apartamente într-o casă din strada Roman Ciorogariu nr. 64 şi a altor două în imobilul din strada Mihai Eminescu 53. De altfel, femeia deţine un record revoltător: se luptă încă din 1996 pentru a-şi intra în drepturi, după cum a dezvăluit BIHOREANULUI avocatul ei, Vlad Cigan (foto). Când a început demersurile avea 51 ani, acum are 75.

Avocatul i-a preluat cazul în urmă cu 17 ani, în 2003, când orădeanca îşi epuizase toate căile legale, atât administrative, cât şi în Justiţie, pentru a-şi recăpăta imobilele. „În 1996 a cerut să i se restituie apartamentele în natură, solicitând şi ca acestea să nu se vândă până la soluţionarea cazului”, povesteşte Cigan.

Cu toate acestea, apartamentele au ajuns în proprietatea chiriaşilor, iar ei i s-a respins acţiunea, aşa că a deschis proces pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare. L-a pierdut şi pe acesta în 2003, când, printr-o decizie a Curţii de Apel Oradea, i s-a recunoscut dreptul de proprietate, dar i s-a respins definitiv cererea de anulare a vânzărilor.

Birocraţie de-o viaţă

Un an mai târziu, Cigan înainta în numele ei la CEDO acţiunea împotriva Statului Român, acuzând nerespectarea dreptului de proprietate. Procesul a fost suspendat în 2010, când Curtea de la Strasbourg a pronunţat o hotărâre pilot, impunând României ca, în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a soluţiei să pună în aplicare într-un termen rezonabil un mecanism funcțional de despăgubire a foștilor proprietari.

Ulterior s-a adoptat, într-adevăr, Legea 165/2013, prin asumare guvernamentală, care stabilea măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, dar nici până în prezent aceasta nu a determinat o despăgubire efectivă şi justă, spune Cigan, explicând că mecanismul birocratic e atât de anevoios încât mulţi proprietari mor cu dreptatea în mână.

Comisia locală analizează dosarul, îl trimite la Prefectură, aceasta face controlul de legalitate și fie sesizează instanța, dacă apreciază că nu este corectă dispoziția primarului, fie trimite dosarul la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP). Aici se fac alte verificări, care durează ani, ba chiar şi un deceniu, după cum a descoperit BIHOREANUL, care a găsit decizii emise luna trecută inclusiv în dosare din 2011!

Chiar şi aşa, birocraţia nu se termină aici, căci ANRP, prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, poate invalida dispoziția primarului și fostul proprietar nu mai primește nimic, sau poate să stabilească o valoare (de obicei, mult diminuată) a despăgubirilor, ce sunt achitate în 5 tranșe anuale. Iar pentru cei nemulţumiţi de decizie, urmează alţi ani de procese...

Statul, bun de plată

Prin urmare, mulţi dintre foştii proprietari de imobile confiscate de regimul comunist au continuat să-şi caute dreptatea la instanţa de la Strasbourg. În timp, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, organism ce supraveghează punerea în executare a hotărârilor Curții Europene, a cerut în mai multe rânduri României să transmită stadiul soluționării acestor dosare, ultima oară pe 31 mai 2019, însă Statul Român n-a avut nicio reacție. Ca atare, procesele s-au reluat, iar în acest an CEDO a pronunţat primele hotărâri, dispunând - în toate cazurile - condamnări la adresa României.

„Este o premieră”, explică avocatul Vlad Cigan. CEDO a decis că „ingerința gravă în dreptul reclamanților de a se bucura pașnic de bunurile lor” nu poate fi compensată prin simpla constatare a încălcării dreptului lor la proprietate şi a hotărât să acorde solicitanților despăgubiri. Şi asta nu oricum, ci la valoarea de piaţă a imobilelor şi a terenului aferent, valoare stabilită prin expertize judiciare so

licitate oamenilor în timpul procesului.

Scurt și la obiect

Concret, în cele 6 hotărâri pronunţate, CEDO a reproşat Statului Român că nu a prezentat vreun fapt ori vreun argument nou cu care să explice motivul pentru care nu a reuşit să despăgubească victimele regimului comunist nici după 30 de ani de la Revoluţie.

„Reclamanții au obținut decizii finale care recunosc ilegalitatea naționalizării de către stat a bunurilor lor imobile și dispun restituirea acestora. Până în prezent, aceste decizii nu au fost contestate sau anulate. Cu toate acestea, reclamanții nu au putut să recapete posesia bunurilor și nici să obțină despăgubiri pentru această privare de proprietate”, se precizează în hotărâri.

Ele stabilesc că s-a încălcat Convenţia europeană a drepturilor omului, care prevede că „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale”, astfel că „statul pârât trebuie să restituie solicitanților, în termen de 3 luni, bunurile imobile”. În caz contrar, a dispus CEDO, statul e obligat să plătească solicitanților, în aceeași perioadă de 3 luni, sumele prevăzute ca despăgubiri, cheltuielile de judecată, daunele morale şi chiar impozitele pentru sumele obţinute.

Plătim şi gata

„Din punctul meu de vedere, situaţia este gravă. Oricâte guverne au fost, social-democrate, liberale, nu s-a rezolvat nimic şi continuăm să fim condamnați la plată”, spune pe bună dreptate avocatul Vlad Cigan, apreciind că hotărârile CEDO presupun nu doar executarea obligațiilor financiare, ci și luarea unor măsuri reparatorii eficiente pentru foştii proprietari.

Până acum, însă, reprezentanţii statului s-au limitat să plătească din bugetul public, adică din banii tuturor românilor, despăgubirile dispuse de Curtea Europeană pentru neglijenţa şi incompetenţa unor guverne, funcţionari şi magistraţi, fără să se întoarcă niciodată împotriva vinovaţilor, printr-o aşa numită acţiune în regres, care ar fi permis să recupereze măcar parţial paguba creată. Dar în toate este și un început...


DOSARIADA

Campioni la despăgubiri

Din 1998 şi până în prezent, România a plătit în total despăgubiri de 320 milioane de lei persoanelor care au câştigat procese la CEDO împotriva statului, cele mai multe daune fiind dispuse în 2010, în valoare de 48 milioane lei, în timp ce anul trecut valoarea acestora s-a cifrat la 24 milioane lei, potrivit unei informări din luna septembrie a Ministerului Finanţelor. Cele mai multe procese au vizat nerespectarea dreptului la proprietate, condițiile din penitenciare, nerespectarea dreptului la un proces echitabil sau durata excesivă a proceselor şi nerespectarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Într-un raport publicat în luna februarie, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki (APADOR-CH) atenţionează că 44% din condamnările CEDO din ultimul deceniu nu sunt încă implementate integral, căci, pe lângă despăgubirea financiară a victimei, statul a fost somat să ia şi măsuri de îndreptare a sistemelor care au generat respectivele nedreptăți. „Implementarea hotărârilor CEDO este importantă, deoarece repară neajunsuri sistemice, previne încălcarea drepturilor altor persoane şi contribuie la economisirea banilor pe care altfel statul este silit să-i plătească periodic pentru despăgubirea victimelor care obţin dreptatea de la CEDO”, susține APADOR-CH.