Sătui să fie batjocoriţi cu salarii de mizerie, cu condiţii de muncă precare şi cu spectrul arestării pe motiv de ciubuc, medicii pleacă cu sutele din ţară. Guvernul priveşte tâmp la fenomen şi se mulţumeste să contabilizeze situaţia.

În schimb, aceiaşi conducători se chinuie să completeze pensiile militarilor, aflate oricum mult peste medie. Ce să mai spun de Oltchim, firmă ce a băgat o gaură de un miliard de euro la bugetul de stat, dar unde se găsesc resurse pentru salarii compensate? Asta, în vreme ce grosul disponibilizaţilor din sectorul privat, care e motorul economiei, trebuie să se mulţumească cu ajutorul de şomaj.

De la Revoluţie încoace, toţi conducătorii au avut derapaje marxiste. Mai întâi i-au favorizat pe mineri, de fapt o masă de manevră abrutizată şi alcoolizată. Apoi am asistat la pensionările juvenile din armată, unde până şi cei mai umili subofiţeri s-au ales cu salarii compensatorii uriaşe şi cu pensii de nivel occidental.

Nu pot pricepe cum de un tablagiu care se îmbăta la bufetul Oituz până dormea cu capul pe porthartă are o pensie de 30 de milioane, iar un medic munceşte şi 48 de ore încontinuu pe o leafă de 15 milioane.

Iubiţi conducători, dacă menţineţi politica asta salarială, peste câţiva ani o să vă vindece colegii voştri, tablagiii!