Primarul Ilie Bolojan a luat-o razna. S-a apucat, din banii Primăriei, să facă un masterplan pentru Universitatea din Oradea. El creionează un viitor campus cu săli moderne de învăţământ, cu locuri de cazare confortabile, cantine şi spaţii de recreere. S-o fi gândit, probabil, că dacă pe tinerii învăţăcei tot nu se omoară nimeni să-i şcolească, măcar să se simtă bine în studenţie.
Întreprinderea mi se pare complet inutilă, iar reacţia bleagă a conducerii Universităţii e absolut normală. Păi, vii tu, primare, să tulburi zen-ul unor dascăli care iau 3.000 de euro pe lună pentru a pregăti cei mai talentaţi vânzători la casele din Metro? Sau pe cei mai harnici culegători de căpşuni de pe tarlalele Spaniei?
În câţiva ani salariile din învăţământul superior s-au dublat. Credeţi, oare, că s-a dublat şi cantitatea de cunoştinţe cu care ies absolvenţii de pe porţile şcolii? Situaţia este valabilă în tot sistemul bugetar, salariile au crescut spectaculos, dar viteza cu care se mişcă slujbaşii e la fel de redusă.
Este evident că Sorbonica nu poate fi reformată din interior pentru că pletora de docenţi, senatori şi şefi de departamente stau cu ochii pe ceas să vadă cât mai au până la pensia aurită, când vor scăpa până şi de insuportabila corvoadă de a veni la serviciu.
Iar modul în care se dau sporurile spune totul despre rolul Universităţii: şefimea primeşte spor de 30% la salariu, iar cei care fac cercetare doar 5%. Ştiinţa e mai puţin importantă decât căprăria la înalta noastră şcoală de pe Peţa, cu sau fără vreun masterplan.