Metoda samsarilor: Ca să obţină terenul, Primăria vrea să blocheze în instanţă vânzarea CET II

Primăria vrea să blocheze vânzarea CET II. Municipalitatea va revendica în instanţă cele 144 de hectare de teren ale fostei termocentrale pe motivul că, de drept, acestea aparţin oraşului.

Cum Ministerul Finanţelor are programată pe 12 decembrie o nouă licitaţie pentru vânzarea CET II, juriştii Primăriei lucrează contra-cronometru la dosarul ce urmează să fie depus în această săptămână la Tribunal. Scopul e clar: suspendarea procedurii înainte ca terenul să fie vândut. "Măcar atâta am reuşit să învăţăm şi noi de la samsarii de terenuri în ultimii trei ani, în care ne-au tot blocat proiectele în instanţă", spune primarul Ilie Bolojan.

Licitaţie cu repetiţie

Demersurile pentru preluarea în patrimoniul oraşului a celor 149 de hectare de teren aferente CET II durează din iulie 2008. Primarul Ilie Bolojan a discutat la Bucureşti, în repetate rânduri, cu reprezentanţi ai Ministerului Economiei, în subordinea căruia se află Termoelectrica, deţinătorul termocentralei, şi cu cei ai Ministerului Finanţelor, faţă de care Termoelectrica are datorii de sute de milioane de euro. Dar nu a reuşit să obţină decât promisiuni!

Pregătite încă din vremea Guvernului Tăriceanu, actele de trecere a CET II şi a celor 149 de hectare în patrimoniul oraşului zac şi acum prin sertarele actualului Guvern. Reprezentanţii ministerelor implicate nu s-au arătat impresionaţi nici măcar de demersurile făcute de Direcţia Management Proiecte cu Finanţare Internaţională (DMPFI) pentru atragerea din fonduri europene a peste 40 milioane de euro pentru ecologizarea sitului industrial.

Parcă hotărâtă să vândă terenul cu orice preţ, numai să nu-l înapoieze oraşului, conducerea Ministerului Finanţelor, prin ANAF, a scos CET II la vânzare de zece ori în trei ani. Preţul de pornire, care a scăzut de fiecare dată, a ajuns acum la 221 milioane de lei, echivalentul a circa 51 milioane de euro. Următoarea licitaţie a fost anunţată discret pe site-ul Termoelectrica pentru 12 decembrie. Dacă se va mai ţine...

Teren cheie

Sătui de promisiuni, reprezentanţii municipalităţii se pregătesc de proces în cel mai mare secret, chiar dacă, oficial, Ilie Bolojan nici nu confirmă, nici nu infirmă războiul ce stă să izbucnească între Primărie şi Guvern. "Deocamdată nu există niciun proces pentru acest teren. Asta nu înseamnă însă că oraşul nu trebuie să uzeze de toate căile de atac legale pentru a îşi apăra proprietăţile", spune primarul cu subînţeles.

BIHOREANUL a aflat că juriştii Primăriei umblă după documente în pas alergător pentru a putea deschide procesul la Tribunalul Bihor înainte de 12 decembrie, blocând astfel licitaţia. "Interesul nostru e să suspendăm procedura înainte ca terenul să fie vândut. Ar ieşi un scandal monstru dacă, peste un an sau doi, am câştiga în instanţă cele 149 de hectare, dar între timp acestea au fost vândute, iar statul ar trebui să dea banii înapoi!", avertizează Marcel Boloş (foto), şeful DMPFI, cel care a şi militat pentru preluarea terenului.

Directorul spune că Oradea are nevoie de acest amplasament ca de aer. "E vorba de un teren cu ieşire la şoseaua de centură, pe care oraşul îl poate ecologiza cu bani europeni şi pe care ulterior poate amenaja un parc industrial, stimulând dezvoltarea economică". Şeful DMPFI susţine chiar că de acest teren depinde soarta Oradiei în următorii zece ani. "După ce parcul industrial din Şoseaua Borşului va fi mobilat cu fabrici, noi nu vom mai avea ce terenuri să punem la dispoziţia altor investitori, ceea ce înseamnă că vom rămâne fără una dintre cele mai importante pârghii prin care putem stimula creşterea economică", spune Boloş.

Boloş contra NATO

În criză de terenuri, municipalitatea ia în calcul inclusiv lansarea unui proces împotriva Ministerului Apărării Naţionale, pentru cele 100 hectare de teren de la fosta unitate de tancuri. Municipalitatea a făcut demersuri pentru obţinerea acestui teren încă din vremea primarului Mihai Groza, şi a şi primit o suprafaţă de circa 25 de hectare, dar "grosul" a rămas în continuare la Armată. Reprezentanţii MApN au anunţat încă de atunci că amplasamentul va fi pus la dispoziţia Centrului NATO din strada Armatei Române, ca bază de antrenament.

Deşi Centrul NATO a fost inaugurat oficial în martie 2010, în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu, de atunci nu s-a mai întâmplat nimic. Terenul a fost lăsat în paragină. "Ministerul nici nu foloseşte acest teren, nici nu-l dă oraşului, ceea ce nu e corect. Dacă Armata ţine atât de mult să facă aici bază de antrenament pentru Centrul NATO, nicio problemă, să ni-l plătească la preţul de piaţă", spune Marcel Boloş. Un calcul aproximativ arată că de pe urma terenului oraşul ar putea obţine cam 20 milioane de euro. Bani pe care i-ar putea investi în dezvoltare...

Proprietar, Oradea!

Reprezentanţii municipalităţii susţin că Oradea are toate şansele să obţină cele două terenuri în instanţă. "Ambele amplasamente fac parte dintr-o coală CF cu peste 1.000 de hectare care arată că amplasamentul de la Aeroport până la CET II a aparţinut oraşului încă din 1835", dezvăluie un angajat al Primăriei.

Funcţionarii spun că terenul aflat acum la MApN a fost naţionalizat printr-o şmecherie. "Pentru că pe Legea reformei agrare puteau fi naţionalizate doar terenurile agricole, iar acestă suprafaţă figura în acte ca teren viran, în iulie 1934 cele 100 hectare de teren au fost trecute pentru două zile în proprietatea unei persoane fizice, iar când au fost înscrise din nou pe oraş figurau ca terenuri agricole", povesteşte un funcţionar. Odată devenit teren agricol, acesta a putut fi naţionalizat rapid şi fără comentarii, ajungând peste ani în proprietatea Ministerului Apărării, care a construit aici unităţi militare.

Directorul Marcel Boloş este de părere că la fel a rămas oraşul şi fără amplasamentul de la CET II. "Noi ne milogim acum la Ministerul Finanţelor şi la Ministerul Apărării să ne dea înapoi terenuri care e clar că au aparţinut oraşului şi că au fost luate prin artificii". Iar de vreme ce n-a reuşit să le obţină cu vorba bună, Primăria se pregăteşte să le revendice în instanţă. La fel ca orice cetăţean de rând abuzat de stat...

"Dacă geambaşii de terenuri ne deschid procese pe amplasamente unde nu au avut niciodată teren, blocând investiţiile oraşului, nu văd de ce municipalitatea nu s-ar bate şi ea în instanţă pentru terenuri care i-au aparţinut de drept"

Marcel Boloş, şeful Direcţiei Management Proiecte cu Finanţare Internaţională din Primărie

Cele două terenuri, de la CET II şi de la fostul tancodrom, pentru care municipalitatea ia în calcul varianta revendicării în instanţă, au o suprafaţă totală de 249 de hectare. Amplasate în vecinătatea şoselei de centură, acestea ar putea fi puse la dispoziţia investitorilor. "Chiar presupunând că oraşul nu ar avea bani să le mobileze cu reţele de apă, gaz, termoficare şi drumuri, iar Primăria nu ar mai reuşi să atragă fonduri europene pentru asta, am putea pune cele două amplasamente la dispoziţia unor firme specializate în crearea de parcuri industriale, şi tot ar fi un câştig pentru oraş", spune Marcel Boloş, directorul DMPFI.

Boloş e cu atât mai surprins de atitudinea Guvernului de a refuza înapoierea celor două amplasamente oraşului cu cât inclusiv bugetul central ar avea de câştigat. "Nu înţeleg de ce ne pun beţe în roate. Dacă în loc să stea în paragină aceste terenuri ar fi folosite pentru dezvoltarea economică, s-ar crea locuri de muncă, ar scădea numărul celor care cer ajutoare de şomaj, iar grosul din impozitele pe salarii oricum merge la bugetul de stat", spune directorul. De parcă statul ar crede în lacrimi...