Oraşele, la fel ca oamenii, au o limită de creştere. Oradea şi-a atins-o. În patru ani parcurile industriale au ocupat 100 de hectare de teren, iar municipiul nu mai are alte amplasamente, aşa că trebuie să se extindă.

"Zona de dezvoltare a oraşului nu este spre dealuri, unde infrastructura ar costa şi cu 40% mai mult, ci spre câmpie!", a declarat joia trecută primarul Ilie Bolojan. Acesta a anunţat intenţia municipalităţii de a fuziona cu comuna Sînmartin, care ar putea deveni cartier al Oradiei, spre avantajul tuturor locuitorilor.

2 în 1!

04_Ilie_Bolojan_bihoreanul_1.jpgLocalităţile mari se dezvoltă mai repede, pentru că atrag mai multe investiţii şi fonduri europene, aşa că Oradea trebuie să crească rapid! Primarul municipiului, Ilie Bolojan (foto), şi cel al comunei Sînmartin, Lucian Popuş, au anunţat că vor face demersuri pentru unificarea celor două unităţi administrativ-teritoriale. Dacă procedura se va dovedi o reuşită, centrul de comună şi satele Rontău, Cihei, Haieu, Cordău, Betfia, ca staţiunile Băile Felix şi 1 Mai, vor deveni cartiere ale oraşului.

Fuziunea ar creşte populaţia municipiului cu 10.363 de orădeni şi ar extinde Oradea cu 6.175 de hectare de teren, din care aproape jumătate pot fi folosite pentru relansarea staţiunilor balneoclimaterice. Cu investiţii în Spitalul de Recuperare şi în baze sportive, zona ar putea fi dezvoltată şi ca un pol medical, şi ca un centru pentru cantonamentele de iarnă ale sportivilor din loturile naţionale, ceea ce poate aduce venituri şi notorietate Oradiei. Scopul declarat al fuziunii este extrem de ambiţios. "Vrem să fim recunoscuţi drept capitala turismului balnear românesc", spune primarul Bolojan.

Orăşeni, în fond...

Fuziunea celor două unităţi administrativ-teritoriale era previzibilă. Situată la doar 6 kilometri de municipiu, comuna beneficiază deja de serviciile de alimentare cu apă şi canalizare ale Companiei de Apă Oradea, fiind prinsă şi în proiectul Aparegio pentru extinderea şi modernizarea reţelelor. De asemenea, Sînmartinul şi cele două staţiuni se încălzesc cu agent termic livrat de societatea Termoficare prin Magistrala VI. La fel, transportul în comun e asigurat de OTL, care a şi înlocuit pentru locuitorii comunei cele două abonamente valabile în Sînmartin şi Oradea, fiecare de câte 70 lei, cu unul singur, de 110 lei.

Cele două localităţi sunt legate ombilical şi economic: studiile arată că 1.487 locuitori vin zilnic la muncă din Sînmartin în oraş. În Oradea învaţă toţi liceenii comunei, plus alţi 435 de elevi din clasele I-VIII. Dacă luăm în calcul şi faptul că staţiunile şi municipiul îşi livrează reciproc vizitatori, ideea fuziunii pentru realizarea unei oferte turistice comune se impune de la sine.

În blocaj

Dacă în urma fuziunii Oradea îşi va mări populaţia şi suprafaţa, câştigând astfel noi oportunităţi de dezvoltare, Sînmartinul va primi în schimb investiţii.

04_Lucian_Popus_bihoreanul.jpgComuna s-a blocat la un nivel de dezvoltare peste care nu mai poate trece. Concurate de aquaparcurile din Ungaria, Băile Felix şi 1 Mai trăiesc mai mult de pe urma pensionarilor veniţi la tratament decât din turismul real, fapt pentru care au intrat într-un declin lent, dar sigur. Oferta de petrecere a timpului liber se limitează la plimbări pe lângă lacul cu nuferi, gustarea cu langoşi la chioşc şi cumpărături la bazarul de chiloţi din centru, aşa că falimentul poate fi evitat doar prin investiţii masive. "În perioada 2014-2020, fondurile UE vor fi alocate prioritar marilor aglomerări urbane, aşa că avem nevoie de Oradea", explică primarul Popuş (foto).

Conştient că localitatea nu va avea niciodată 5 milioane de euro ca să îşi asfalteze drumurile, şi cu atât mai puţin 30 milioane de euro pentru construcţia unui aquaparc, primarul îşi doreşte un aliat puternic care să poată dezvolta comuna. Sînmartinul are o experienţă tristă cu fondurile europene. În vreme ce Oradea a atras 219 milioane lei pentru reabilitarea Cetăţii, Pasajului Vulturul Negru, Cetăţii, Pieţei Unirii, construcţia unui aquaparc şi multe altele, comuna a ratat finanţările pentru un aquaparc între Felix şi 1 Mai, ba chiar a fost oprită de la finanţări europene până în 2012 din cauza unor nereguli în gestionarea banilor primiţi până atunci prin programul SAPARD!

Cu paşi mărunţi

Tatonările pentru fuziune au început discret, în toamna anului trecut, când primarul Ilie Bolojan a lăsat marile proiecte ale oraşului pe mâna viceprimarilor şi s-a retras parcă într-un con de umbră. Edilul s-a consultat cu directorii municipalităţii, a testat opinia politrucilor şi a vorbit şi cu aleşii din Zona Metropolitană Oradea.

PDL-istul Lucian Popuş a fost primul care a acceptat ideea unificării, deşi asta îi anulează şansele de a mai ajunge vreodată primar. "Important e să rămână ceva după mine!", zice Popuş. Edilul spune că în principiu aleşii comunei nu au obiecţii împotriva fuziunii. De altfel, nici n-ar avea motive. Pentru serviciile CAO, Termoficare şi OTL, locuitorii comunei plătesc deja tarife ca orădenii, aşa că singurul punct sensibil ar rămâne doar creşterea impozitelor la nivel de oraş.

"Belele" de orăşeni

Conform coeficienţilor prevăzuţi de lege, dacă pentru o casă situată în cea mai bună zonă din Sînmartin proprietarul trebuie să achite un impozit de 100 lei pe an, pentru una situată într-o zonă marginală din Oradea suma este de 209 lei. Ca urmare, localnicii comunei ar putea plăti, pe viitor, un impozit dublu.

Un alt dezavantaj îl constituie desfiinţarea Consiliului Local al comunei şi mutarea deciziei în Consiliul Local Oradea, unde vocea sătenilor s-ar auzi mai greu. În plus, statutul de orăşeni ar da peste cap viaţa localnicilor printr-o rigoare mai mare la încasarea impozitelor, respectarea disciplinei în construcţii, păstrarea curăţeniei, reglementarea circulaţiei şi parcărilor, extinderea hingherizării, creşterea animalelor şi multe altele. Or, acum toate acestea sunt mai "la liber"...

Citadini în devenire

Artizanii fuziunii consideră însă că procesul de urbanizare va fi lent şi nedureros. Bolojan şi Popuş au convenit ca nivelul de impozitare din Sînmartin să rămână acelaşi şi după fuziune, timp de zece ani, până în 2026. Ulterior, fiscalitatea va creşte treptat de-a lungul a încă cinci ani, până la nivelul zonelor de impozitare aferente cartierelor mărginaşe ale Oradiei.

Primăria Sînmartin va deveni punct de lucru al administraţiei orădene, scutind bugetul comunei de o cheltuială de circa 2 milioane lei pe an, bani care ar putea fi investiţi, oferind sătenilor posibilitatea să îşi rezolve toate problemele la nivel local, ca până acum. În plus, localnicii vor beneficia de preschimbarea gratuită a cărţilor de identitate şi a celorlalte documente, de la permisele de conducere până la paşapoarte.

Cartierul Sînmartin

Urbanizarea comunei va aduce investiţii masive, începând de la o linie de transport electric cu tramvai sau cu troleibuz pe ruta Oradea-Felix, asfaltarea şi iluminarea satelor şi noi locuri de muncă. Inevitabil, extinderea infrastructurii şi îmbunătăţirea serviciilor va duce la scumpirea terenurilor în sate, spre câştigul proprietarilor.

În plus, prin extinderea oraşului, localnicii vor scăpa de plata rovignetei pe drumul spre Oradea, vor avea o substaţie pentru medicina de urgenţă, vor beneficia, ca orădenii, de un abonament OTL de 70 lei, redus cu 50% pentru elevi şi gratuit pentru pensionari, precum şi de plata ajutoarelor sociale, a indemnizaţiilor de îngrijitor pentru persoane cu handicap şi multe altele.

"Eu zic că vor accepta"

Primarul Popuş crede că localnicii vor înţelege rapid avantajele şi se vor pronunţa pentru fuziune. "Dacă vom şti să le explicăm, eu zic că oamenii vor accepta fără probleme. Ne dorim foarte mult un aquaparc, iar singuri nu îl putem construi", spune edilul, convins că nici cel care se construieşte în Oradea, nici cel deja existent în Cordău (Aqua President) nu vor constitui o concurenţă. "În Hajduszoboszlo, care este mult mai mic decât Oradea, e plin de ştranduri, şi toate funcţionează", spune Popuş.

În contradicţie cu acesta, unii consilieri comunali nu sunt foarte convinşi că sătenii vor accepta desfiinţarea comunei. "Cei de la blocurile din centru, care au condiţii de oraş, probabil vor fi de acord. Discuţiile se vor duce la sate. Cei din Cordău sau Haieu nu vor dori să intre în oraş, de teamă că după dezvoltarea localităţii nu vor mai avea unde-şi paşte vacile", zice consilierul Cristian Laza (PNL).

Localnicii sunt şi ei împărţiţi. "Suntem bătrâni şi bolnavi, ce ne trebuie acuma impozite de oraş? Aci sat o fost de când lumea!", zice un bărbat. Totuşi, nici măcar pensionarii nu pot rezista atracţiei oraşului. "Dacă ne dă abonament gratuit pe autobuze ca să merem la doctori în oraş, io zic să ne unim!", e de părere un vecin.

"Satele vor fi împotrivă!"

04_Ioan_Marcus_bihoreanul.jpgŞi în rândul primarilor celorlalte comune limitrofe, care ar urma să fie înglobate oraşului în etape ulterioare, părerile sunt tot împărţite. "Mie nu-mi pare o idee rea. Vorbim de investiţii în infrastructură şi de drumuri pe care o comună ca a noastră, care totuşi a câştigat 2.000 de locuitori în câţiva ani, nu le poate satisface într-un termen aşa scurt ca un oraş", spune Ioan Mărcuş (foto), primarul PDL de Sântandrei. Edilul se aşteaptă ca locuitorii comunei să fie reticenţi doar cu privire la creşterea impozitelor.

În Nojorid situaţia este ceva mai clară. "Poate locuitorii din centrul de comună ar fi de acord, dar satele vor fi împotrivă! Şi aşa îi este greu omului să vină din Şauaieu, dar să mai meargă până la Oradea după o adeverinţă!", crede edilul PNL Mircea Crainic.

La fel zice şi omologul din Oşorhei, liberalul Ioan Pop: "Oamenii nu prea vor, se tem că totul se va scumpi fără să primească nimic în plus. Noi suntem pe terminate cu infrastructura, acuma asfaltăm drumurile, nu prea avem nevoie de Oradea".

Ar spune nem!

04_Batori_Geza_bihoreanul.jpgCel mai vehement opozant al unificării este Batori Geza (foto), primarul UDMR de Borş: "Pe mine nu m-a întrebat nimeni până acum, dar dacă m-ar întreba aş spune nu!". Argumentele? "Unirea cu municipiul ar însemna moartea localităţii: ar dispărea Primăria, oamenii ar merge la Oradea pentru orice hârtie şi nu ar mai putea influenţa deciziile. Impozitele nu e sigur că se vor întoarce în comună. În Consiliul Local Oradea, câţi consilieri ar avea Borşul, 2 din 27? Cu asta nu faci nimic!", zice primarul.

Batori consideră edificatoare experienţa comunei Episcopia, alipită Oradiei în anii '50: "Episcopia a câştigat ceva? Da! A devenit groapa de gunoi a oraşului, dar în rest are aceleaşi străzi desfundate, iar oamenilor le crapă casele de la TIR-uri. Nouă ne este foarte bine lângă Oradea. Investitori poţi atrage şi dacă nu eşti oraş", spune Batori. E adevărat, Borşul a avut parc industrial înaintea Oradiei, doar că şi acum e gol...

Se pregăteşte Sântandrei...

Primarul Ilie Bolojan consideră firească reticenţa primarilor de comune. "E normal să existe o reţinere, dar dacă înglobarea Sînmartinului va fi un succes, peste câţiva ani chiar locuitorii comunelor vor pune presiune pentru alipirea la Oradea. Oraşul oferă posibilităţi de dezvoltare pe care comunele nu le vor avea niciodată!", spune Bolojan.

Potrivit edilului, următoarele localităţi care ar putea intra în discuţie pentru o fuziune ar fi Sântandreiul (datorită aglomerării urbane), Nojoridul (care ar putea fructifica proximitatea Aeroportului) şi Oşorheiul (graţie infrastructurii deja existente). Extinderea oraşului în Zona Metropolitană depinde însă nu doar de reuşita "afacerii" cu Sînmartinul, ci şi de dezvoltarea economică a întregii zone. Şi abia atunci Oradea Mare va fi o metropolă, din Şoseaua Borşului până hăt, departe, la intrarea în Hidişelu de Sus...


LA MAI MARE!
206.762
locuitori va avea Oradea după după unificarea cu Sînmartinul


UNIRE CU PROGRAM
Încep dezbaterile!

Demersurile pentru unirea Oradea-Sînmartin vor începe în martie cu un acord de principiu al celor două Consilii Locale referitor la organizarea unui referendum. Pentru a scuti de cheltuială bugetele celor două localităţi şi a asigura o prezenţă cât mai mare la urne, acesta va avea loc simultan cu alegerile prezidenţiale din noiembrie. Până atunci, în ambele localităţi se vor organiza dezbateri despre avantajele şi dezavantajele fuziunii. După toate probabilităţile, orădenii vor fi chemaţi să răspundă cu "Da" şi "Nu" la întrebarea dacă sunt de acord cu unificarea municipiului cu comunele din Zona Metropolitană, pentru a evita organizarea unor consultări ulterioare, iar locuitorii din Sînmartin se vor pronunţa dacă aprobă sau nu fuziunea cu Oradea.

Referendumul va fi validat dacă la urne se vor prezenta jumătate plus unu din locuitorii cu drept de vot. În acest caz, rezultatul va fi înaintat Guvernului pentru adoptarea unei Hotărâri referitoare la unificarea celor două localităţi cu începere din 1 ianuarie 2016. Intervalul de un an între scrutin şi fuziunea propriu-zisă va fi folosit pentru elaborarea unei strategii de dezvoltare comune, unificarea bazelor de date, rebotezarea străzilor ale căror denumiri se regăsesc în ambele localităţi şi alte detalii.


PREMIERĂ
Poveste de cartier

04_Ionel_Vila_bihoreanul.jpgDacă reuşeşte, unificarea dintre Oradea şi Sînmartin ar putea fi prima din România de după căderea comunismului. O iniţiativă similară a avut oraşul Voluntari, unde în 2009 locuitorii s-au pronunţat prin referendum cu privire la alipirea la Bucureşti (ca Sectorul 7), dar procedura nu s-a finalizat niciodată, Capitala neorganizând "în oglindă" un scrutin pentru perfectarea absorbţiei. În 2011, fostul primar clujean Sorin Apostu a ridicat şi el problema fuziunii localităţilor Apahida, Baciu, Chinteni, Feleacu şi Floreşti cu municipiul Cluj-Napoca, dar iniţiativa s-a lovit de opoziţia primarilor de comune şi nici nu s-a mai ajuns la un referendum.

Ionel Vila (foto), secretarul municipiului Oradea, spune că iniţiativa alipirii comunei Sînmartin nu e nouă. "La începutul anilor '80 s-a discutat mult pe această temă. Au existat chiar proiecte ce vizau reabilitarea clădirilor din Băile Felix şi extinderea liniei de tramvai până în staţiune, dar nu s-au materializat din lipsă de fonduri". Rămâne de văzut dacă edilii de azi vor fi capabili să ducă la bun sfârşit, cu mijloace democratice, proiecte pe care comuniştii, din lipsă de bani, le-au abandonat în vremea dictaturii...